Ramas bun, Piri-neni!

Azi-dimineata am mai pierdut o pacienta. Nu era tanara. Si nici sanatoasa. Ba, as zice ca dimpotriva! A trait totusi 80 de ani. Ultimii dintre ei m-au tinut intr-o vesnica stare de uluiala. Avea o boala de sange maligna, de care tragea de cativa ani, refuzand sa se trateze. Poate ca a fost mai bine… Cine stie cat ar fi ajutat-o toate chimicalele alea pe care le bagam noi in bolnavi ca sa le fie, poate, mai bine?! Si, daca asta nu era de ajuns, acum catva timp a paralizat pe jumatate. Degeaba terapia recuperatorie; partea stanga a trupului nu-i mai apartinea. Dupa inca vreun an, m-am trezit ca i se blocheaza circulatia in piciorul paralizat. Solutia: amputarea lui! La toate astea, mai avea si o eventratie, iar intestinele functionau dupa o regula pe care n-am reusit s-o sesizam. Diete, tratament, vizite la domiciliu… Ei, poate ca aici voiam sa ajung. Oricat de rau s-ar fi simtit Piri-neni, cand o intrebam cum e, imi raspundea zambind: “Traiesc, si asta-i tot ce conteaza!” 

Era o femeie instruita, care nu a intrerupt legatura cu realitatea niciodata. Citea, urmarea emisiunile la televizor si socializa cu femeia care o ingrijea si cu vizitatorii ei, care nu erau putini. O mai auzea catedata sotul ei vaitandu-se noaptea. “Ce te doare?” o intreba. “Ei, nimic. Cred doar ca m-am obisnuit sa ma vaicaresc…”

S-a stins asa cum i-a fost felul: cu discretie si minimum de deranj pentru cei din jur. Statea de vorba cu sotul ei despre ce urmeaza sa puna in gradina, cand el a observat ca nu-i raspunde la ultima intrebare. Dintrodata a sesizat ca in camera se facuse teribil de frig, desi soba mergea… Si-a aruncat ochii spre patul ei si a vazut-o cu ochii inchisi si fata destinsa. Atunci a stiut ca e singur. N-a fost nevoie sa-i puna mana pe puls sau sa-i asculte inima, pentru ca-i sesiza prea acut absenta ca sa nu stie ca l-a parasit…

Poate ca daca n-as fi cunoscut-o, n-as fi fost atat de critica in legatura cu unii dintre pacientii mei care vin la consultatie pentru un simplu stranut sau sughit. Dar am avut privilegiul asta si stiu ca si in boala te poti manifesta cu decenta…

Bineinteles ca numele folosit e fictiv; poate ca nici pacienta nu exista in realitate… dar tare-i mai simt lipsa…

Trackbacks

  1. By Silavaracald » Baba absoluta on 15 iulie 2010 at 22:26

    [...] eşti tu Piri-neny!? De ce modelul tău uman n-a facut mai mulţi prozeliţi printre cei de vârsta dumitale? « [...]


13 Comments

  1. pdm
    Posted 25 martie 2010 at 12:01 | Permalink

    dacă mai scrii două din astea mă duc să mă sinucid sad

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  2. silavaracald
    Posted 25 martie 2010 at 12:04 | Permalink

    Mah, viata e si cu bune si cu rele!
    Lasa ca te-nveselesc eu dupa-amiaza! big grin
    Ia ceva in avans: big grin big grin big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  3. pdm
    Posted 25 martie 2010 at 12:26 | Permalink

    așteptămtongue

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  4. Posted 25 martie 2010 at 13:27 | Permalink

    Hai ca m-ai facut sa lacrimez… sad Dumnezeu sa o odihneasca, chiar daca exista sau nu!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  5. kekee
    Posted 25 martie 2010 at 14:47 | Permalink

    Musai tre’ sa le scrie slvc ?
    big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  6. pdm
    Posted 25 martie 2010 at 14:55 | Permalink

    @rich
    are vârsta perfectă pt a te mângâia cu filosofie d-asta killingoasă…

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  7. Posted 25 martie 2010 at 16:00 | Permalink

    @pdm
    Are dreptate kekee: musai io? Da’ tu? Cam tragi targa pe uscat de un timp. Mi s-a făcut dor de-o scriere de-aia spumoasă şi greu de digerat de stomăcelele mai sensibiloase! winking

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  8. Laura
    Posted 25 martie 2010 at 21:56 | Permalink

    Da, exista oameni care se manifesta in boala cu decenta. Adica iau in considerea pe celalalt si stiu ca nimanui nu-i place sa auda mereu vaicareli. Unii cred ca nu-si dau seama ca ei il incarca pe celalalt cu energie negativa cu vaicarelile lor si sunt atat de egoisti! Si si rai! Pe unii ii face boala chiar rai si egoisti, din pacate!
    Doctorii sunt mai ales expusi la chestia asta. E nasol. Sefa, chiar ca esti puternica in meseria asta, care nu-i deloc usoara. Aici macar ai satisfactia ca se castiga bine! Dar si daca esti de vreo trei ori divortat, vreo cinci copii, incepe sa devina cam stramt cu banii big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  9. silavaracald
    Posted 25 martie 2010 at 21:59 | Permalink

    Ai dreptate! Când ai, ai!
    Mai puţin cu câştigul deocamdată… Oricum, mai aştept cu divorţurile, că nu l-am început nici pe primul… Când, păcatele mele, să le mai rezolv şi pe alealalte?! winking

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  10. Posted 26 martie 2010 at 00:00 | Permalink

    Ăsta-i reversul medaliei tale din păcate.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  11. Posted 26 martie 2010 at 00:02 | Permalink

    Da. Noroc că există şi compensaţii. Copiii, de exemplu! happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  12. Posted 26 martie 2010 at 00:07 | Permalink

    @Melami,
    Daa…hlizitul lectrocutat laughing

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  13. silavaracald
    Posted 26 martie 2010 at 00:14 | Permalink

    Da. Şi alte câteva zeci ca el! happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu

Post a Comment

Your email is never shared. Required fields are marked *

*
*