Purtam, aseară, o discuţie, pe mail, cu Sir Dan despre poetul Nichita Stănescu şi graficianul Mircia Dumitrescu. Mă rog, orele fiind înaintate, am “vorbit” destul de puţin, dar subiectul mi-a rămas în minte, aşa că de dimineaţă am dat un search pe Google, ca să mă documentez mai bine. Şi am găsit următoarele “porunci” ale lui Nichita către Mircia, redactate sub forma unui decalog:
1 Să nu-ţi minţi ochii cu ochi
2 Să nu-ţi furi realul în real
3 Să nu te înşeli pe tine însuţi ca şi cum ai fi altul
4 Să nu vorbeşti în numele nimănuia, căci numele tău al nimănuia este
5 Să-ţi faci chip cioplit
6 Să-ţi faci chip din linii
7 Să-ţi faci chip din trilul ciocârliei
8 După ce le-ai făcut toate astea, încearcă să le-mbrăţisezi dacă poţi .
9 Îmbrăţisarea chipului cu chip sărut se numeste
10 Numai chipul se îmbrăţisează cu chipul, căci braţele sunt făcute pentru ararea câmpului.
Amin.
De meditat asupra lor, zic eu.
Tot cotrobăind eu printre “file îngălbenite de timp”, am găsit şi un episod inedit din viaţa marelui poet: SIRFA. Cel care povesteşte (Miron Manega) spune că pe uşa lui Nichita era lipit un anunţ: “Dacă mă iubiţi, lăsaţi-mă să lucrez”. Alăturat se afla: “Aprobat SIRFA”.
Ce era SIRFA asta care le-a dat de furcă până şi securiştilor?! Nici mai mult, nici mai puţin decât “Societatea Internaţională a Ridicării Femeii prin Artă”! “Era, de fapt, un fel de joacă organizată a unor adulţi artişti, o strategie de a înnobila votca şi de a da un sens metafizic elucubraţiilor boeme. A fost ideea pictorului Mihai Bandac, îmbrăţişată unanim de fluctuanta comunitate.”
Preşedinte de onoare şi “lider principal” al grupului SIRFA a fost Nichita Stănescu. SIRFA era organizată pe secţii cu denumiri care mai de care mai suprarealist-ţicnite: “Trafic de influenţă, Şantaje, Pleonasm, Animozităţi de toamnă” etc. Pictorul Mihai Bandac a definit SIRFA ca fiind “o invenţie, o metaforă sublimă”. N-a fost nimic de fapt, a fost un joc de cuvinte, o societate filantropică, «internaţională», bineînţeles, «în vederea renaşterii frumosului prin art㻓.
Plasticianul Mircia Dumitrescu o cataloghează mai detaşat: “A fost o glumă la băutură. Puteam să-i spunem foarte bine SBDS – “Societatea Băutorilor de Dimineaţa până Seara”. La început se punea problema emancipării virginelor prin artă. S-a renunţat la acest criteriu, ca să nu rămînă ideea fără obiect. Virgine erau prea puţine…” “În casa lui Nichita veneau tot felul de oameni – povesteşte Mircia Dumitrescu – , de la miniştri pînă la oameni de rând. Odată, urma să vină un colonel de securitate. Toţi prietenii lui Nichita au intrat brusc în panică şi au încercat să-l atenţioneze pe poet de gravitatea faptului. «Terminaţi cu prostiile! – le-a spus el. Mai bine să am un colonel în casă decît un informator. Nu vă daţi seama? Informatorul nu ştii ce pîrăşte, pe când ăsta aude cu urechile lui şi nu mai crede tot ce-i spune informatorul». Avea dreptate şi ne-a liniştit pe toţi”.
Tudor Octavian are şi el amintiri despre SIRFA: “Am fost invitat să fac parte din această organizaţie, dar, pentru că eu nu beam, n-am făcut faţă şi m-am retras. La această societate baza era votca. A fost, de fapt, o glumă a lui Mihai Bandac, ca să dea blazon întâlnirilor dintre artişti. Securitatea a luat în serios toată această pseudomişcare şi şi-a dat singură de lucru. Întâlnirile aveau loc fie la Mihai Bandac, fie la Ţumpi Rădulescu, fie la vreun atelier al Uniunii Artiştilor Plastici. De fapt, SIRFA nici n-a existat. A fost o realitate virtuală creată de Securitate, din prostie şi comoditate”.
Grupul s-a constituit în 1979, dar a intrat în vizorul Securităţii în 1981, cazul fiind încredinţat generalului Aron Bordea şi colonelului Gheorghe Dănescu. Făceau parte din SIRFA, conform unui raport de informator din 1982, următorii: Ovidiu Iuliu Moldovan, Dan Claudiu Tănăsescu, Iulian Neacşu, Ion Caramitru, Mircia Dumitrescu, Gheorghe Pituţ, Mircea Micu, Mihai Ungheanu, Dumitru Fărcaş etc.
Concluzia rapoartelor a fost următoarea: “SIRFA nu are implicaţii politice… Un anturaj decadent, caracterizat prin imoralitate şi promiscuitate, care oferă prilejuri pentru comentarii politice necorespunzătoare”.
Cred că este esenţială pentru că, aşa cum spunea şi Gheorghe Dinică, ei nu se considerau a fi nişte beţivi, ci oameni de conversaţie. “Bem ca să putem comunica, la o masă, într-o deplină comuniune. E adevărat că pentru unii poate părea o destrăbălare, dar n-am auzit niciodată în boema intelectuală scandalurile fanilor de fotbal.”
Mă întreb cum ar caracteriza acum oamenii Securităţii beţiile de azi, gratuite, obscene şi lipsite de altă finalitate decât biciuirea, urmată de abrutizarea simţurilor… Şi îmi mai pun următoarea întrebare: care este deosebirea dintre ceea ce se înţelege prin viaţă boemă şi băutul pur şi simplu recreaţional? Cât ajută socializarea mediată etilic la descătuşarea creativităţii şi cât o împiedică, ştiut fiind că practica acesta e destul de cronofagă?…
Şi ar mai fi, dar deocamdată atât! Închei, tematic, cu un “boemian” celebru: Charles Aznavour!
[...] şi un Compozitor-Pianist-Mare Maestru nu se putea altfel decât să urmeze un interviu cu o Doamnă-Medic-Scriitor-Blogger-Etc. Doar în acest caz singular, “Etc.” se traduce astfel: Şi multe alte calităţi pe [...]
dai a-nţelege, hai???
ok… da’ să fie votca bună, şi “societatea” ok, şi reînfiinţăm SIRFA…
cu un articol principal: să nu fim “publicaţi” deloc, eventual în cerc restrâns, pe web, stuff…
altfel nu mai are sens “boema”…
Sefa, asta imi aminteste ca n-am mai ascultat de mult La bohème (Boema), operă de Puccini. O am pe DVD, cantata cu Netrebko si Villazón. Minunata… poetii astia saraci, fara bani, dar cu atata poetism…
E frumos sa stai la un pahar de vin sau altceva si sa filozofezi cu prietenii… dar sa nu ajunga chiar la betie, ci doar asa de stimulare
Da, dar graniţa asta se depăşeşte pe nesimiţite de destul de multe ori… Şi uite aşa e plină lumea de artişti rataţi… Şi, în general, sunt săraci majoritatea dintre ei, aşa că beau porcării…
Asa-i! Si mai ales moda asta in care se amesteca alcoolul cu sucuri. Recunosc si io le mai amestec, dar le prefer totusi separate.
Eu cred ca noi chiar avem nevoie de o clasa intelectuala cu bani, care sa-si permita sa mearga la opera, la teatru, sa cumpere carti si si sa aiba ceva timp de ele. Din cate om observat eu, la noi sunt inca prea putini astia. Majoritatea au de luptat pentru paine de zi cu zi si asa se pierde valoarea. Noroc cu cate-o matza ca tine
… care doar zgârie, nu muşcă, că o dor dinţii!
În rest, ai dreptate: cine are bani, n-are timp să se bucure de viaţa culturală. Cine n-are, ar vrea, dar nu-şi permite. Din punctul ăsta de vedere e un regres evident.
Io una cateodata imi imaginam ce fain era pe vremuri cand erau “saloane” unde se intalneau “oamneii de cultura” si povesteau. Asa cum mai citeam in romane
Ceva in genul ce ai descris tu aici.
O chestie mi se pare cam aiurea “…emancipării virginelor prin artă. S-a renunţat la acest criteriu, ca să nu rămînă ideea fără obiect…” si mai ales ca participantii erau cam barbati. Desconsiderau femeile.
Seara buna! Ca sa fiu cinstita, poeziile lui Nichita Stanescu nu m-au dat pe spate niciodata, poate pentru c-au fost scrise cu vodca’n cap? Acum ce sa zic? si Eminescu impreuna cu Creanga mai trageau cate-o betie, da’ parca cand ii citesti ti-e mai mare dragu….
@Laura
Păi, de data asta mă dor tocmai pentru că am fost la el. Dar e de bine data asta!
Da, exista o adevărată protipendadă care se întrunea în scopuri de-astea “frivole”, să vorbească despre cărţi, pictură, să meargă la operă sau la teatru, să adune fonduri pentru susţinerea vreunui artist genial. Acuma, poate doar câţiva, şi ăia susţin mai mult ARTISTE sărace, de-alea cu buricul gol şi ţâţele la vedere. .
@Georgie
Sara bună!
Uneori alcoolul înlătură inhibiţia… Acum depinde şi de cantitate!
Campiioooniii ,campiiiooooniii !
alo ! pe mine alcoholu’ ma lasa fara inhibitie indiferent de cantitate ! mai la urma ,asa, intru-n faza ca n-am filme pana a doua zi ! Da’ de la o vreme alcoholu’ fiind la aceeasi tarie, a mai slabit omu in fata lui , adica io ! Si-l folosesc cu masura aia mai mica. Da’ io vroiam sa dedic o injuratura,fara inhibitie, lu GSPTV care a monopolizat transmisiile de fotbal de nu pot onorabilii suporteri sa vada un meci oriunde ar fi ei.
Na ! ca mi-a trecut , m-am inhibat. n-am alcohol !
Georgie, mie unele poezii chiar imi plac de la Nichita. Si inca foarte mult. Mi-au atins o coarda sensibila. Ia uite un exemplu:
Nichita Stănescu
Ploaie în luna lui Marte
Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.
Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.
Nichita Stănescu
Ce bine că esti
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
@Laura
Măi, dar bătrână trebuie să fii! Tu nu te auzi că vorbeşti ca o babă?!
Lasă, că şi azi se mai citeşte poezie, se mai scrie… Nu vezi că-s pline blogurie de poeţi?
Da, versurile sunt foarte faine. Şi Nicu Alifantis le-a pus pe muzică… Stai să găsesc videoclipul!
Deci, poezie de dragoste de-a lui Nichita. Chiar dacă nu ne dăm în vânt după el, ia priviţi ce minune!
Tinerii
Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insisi
n-ar fi decât niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
în statiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfirsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decât batrinetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti, Atât de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta piinii pe lume.
Atât de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insasi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
în intuneric, în intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni,ca si cum
soarele ar urma să rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsingerate
n-ar mai fi în stare să se sarute
decât cu dintii.
eh, si eu i-am compus lui poezii. dar eu chiar le compuneam, nu ma apucam sa fur de la eminescu. si un alt coleg mi-a compus “strada ta” pe care o canta Iris. (barbatu-meu a descoperit si a venit repede sa-mi spuna). alt mincinos… baietii astia. daca-si pun mintea la contribuitie, toti pot compune versiri foarte frumoase. da’ e ma usor sa copiezi poeziile altuia…
@ 2 în 1 (Adică Gabriela Elena! )
Aşa este. Şi era mult prea specific, adresat graficianului.
(Tocmai butonam la “Legături”! Ştii tu de ce! Am scris la tine pe blog! )
@anca
Ghinion!
Aşteptăm încă lordul!
@Laura
Nesăturat de sărutat! Fain!
Iubind in taina
Iubind în taina am pastrat tacere,
Gindind ca astfel o să-ti placa tie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si negre plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea să se-mbete.
Fa un sfirsit durerii… vin’ la sinu-mi.
Am lesinat toata cand mi-a dat-o. Am fost asa de mandra de el de cat de bine scrie
E o poezie nemaipomenita cu o morala buna. La noi in familie se invata de mici. Eu am invatat-o de la taica-meu si eu la randul meu i-am invatat pe amandoi ai mei si pe nepoatele mele. Cu nepoatele mele n-am avut prea mare succes. La unele fete nu le place probabil…
Se zvonise prin ziare
Că-n Irlanda e-ntr-un sat
Un bărbat grozav de tare.
Lordul John, prinzând de veste
Cine e şi de-unde este,
Pleacă-n grabă ca să vadă
Dacă e adevărat.
Ca mulţi lorzi de viţă veche
Din întunecatul Nord,
Lordul John e-ntr-o ureche:
Fluieră pe drum şi cântă
Şi e cel dintâi la trântă.
Şi-i voinic fără pereche
Şi e cel mai tare lord.
A găsit în urmă satul;
Pe ţăran el l-a găsit
Ocupat cu măturatul
Curţii. Şi, ochindu-l bine,
Lordul drept spre dânsul vine
Şi descalică degrabă
Făr-a zice „bun sosit“.
Ş-apoi gata de luptare!
– „Tu eşti Willy Spucker?“ – „Eu.“
– „Spun că eşti grozav de tare
De ţi-a mers cuvânt prin lume,
Eu din Londra vin anume,
Să ne punem la-ncercare.
Trântă deci cu tine vreau!“
Willy Spucker se cruceşte,
Simte palmele că-i ard,
Leneş târnul şi-l propteşte;
Scuipă-n palme şi se-ntinde
Şi pe lord de brâu îl prinde,
Sus o dată-l răsuceşte
Şi-l azvârlă peste gard.
– „O să stau acum cu tine
Să mă lupt … Mai vrei ceva?
Auzi tu, cu ce gând vine!“
Lordul John privind cu jale
Şi tinându-se de şale:
– „Să-mi azvârli, te rog, creştine,
Şi cel cal, să pot pleca!“
mda laura, mare fraiere sunt femeile ca se dau pe spate asa de usor
mel, tot el ca se sa scuze, mi-a spus ca a incercat sa compuna ceva dar nu i-a venit in minte nimica spectaculos. si dupa aia mi-a impuiat capul de cum a cautat el foarte mult o poezie care chiar sa se potriveasca (a schimbat “dalbe plete” cu “negre plete”
hm, mircea vintila a schimbat un cuvintel doua, acolo…
Dar ce părere aveţi despre poezia asta în grai bănăţean al lui Victor Vlad Delamarina? Cam în aceeaşi notă!
Aveam un coleg care o recita la serbările şcolare. Şi avea un succes monstru de fiecare dată! Parcă-l văd şi acum: Abăr, frace, nu să pringe, că-i pă space!
Ăl mai tare om din lume
Trîmbiţ, dobe, larmă, chihot,
Fluier, strîgăt, rîs şi ropot…
Şie să fie ? Şie să fie?
Iacă-n tîrg, “minajărie”!
O “comegie” d-a cu fiară
Şi-mprejur lumie şî ţară.
În căletcă, o măimucă
Baş ca omu mînca nucă;
Alta, blăstămată, şoadă,
Şă ţînea numa’ în coadă
Ş-alcele, mînca-le-ar focu!
Nu-ş găsau o clipă locu.
Lupi, urşi, mîtă, oi, cornuce,
Fel dă fel dă joavini sluce;
Chiţorani, arişi şi vulturi,
Dă prîn lume, dîn ţînuturi
D-elea gîbe, d-elea rele,
Feri-mă, Doamne, dă iele!
Mulce-am văz’t, pă bani, viedz bine.
Cum nu vege ori şî şine.
D’apăi l-am văzut anume
P-”ăl măi tare om dîn lume”,
Care să juca cu leii
Si-i băcea dă-i lua tăti zmeii!
Cui l-o doborî-n tărînă
Işia că-i plăceşce-n mînă
O hîrcie d-a d-o sută
Fără dă nişi o dispută.
Dar cum mi ce puni cu neamtu,
Care-n ghinţ îţ rupe lanţu?
Să loviau fişiorii-n coace:
“Şiine-i? Unge-i? Care poace?”
Cînd d-odată, – iacă-amaru!
Sandu Blegia, – tăbăcaru,
Să sufulcă şî tuşeşce,
Lângă “comegianţ” să-opreşce.
Să rîgea neamţu dă Sandu,!
Dară Sandu, fişiorandu,
Mi-l cuprinsă dă subsoară
Şî nu să lăsă cu “doară”!
Strînjie-l! Suşie-l! Zî-i pă nume!
Ălui mai tare dîn lume!
Gîfăia neamtu a sîlă,
Dar lu Blegia nu-i fu milă,
Hopa-ţupa, ţupa-hopa!
Ş-o găsît nemţoniu popa!
“Ţîne-l! lasă-l! Ia-l dă mînă!
Zdup cu neamţu în ţărînă!
“Bravo ! – Sandu să trăiască !”
Dar cînd fu să îi plăcească,
Işie neamţu : “Abăr, frace…
Nu să pringe că-i pă space!”
Vrea : că-i pungă şi că-i ceacă.
Suta zuitată s-o-facă!
“Nu ce joşi cu mine, dragă!
“Asta, viedz, în cap ţ-o bagă!
“N-ascult vorbe io şî glume,
“Cind mi-s io mai tare-n lume!
“Ş-adă suta !” işie Blegia, ‘
“Că dă nu – ‘ţ fac praf comegia!!!”
Apoi io una, n-am inspirat pe nimeni sa-mi compuna poezii
Mi-or scris poezii, dar or dat tot timpul autorul Sau le-o fi fost frica de pielea lor de-i prind
pai nu vezi laura, ce-l asculta curcanii aia? as putea sa-i pun sa-mi sape gradina, sa taie iarba, sa pazeasca curtea… o sa am grija sa nu-mi intre americani in curte
Mie a încercat unul să-mi compună o melodie, dar nu găsea rima la “Melania”, aşa că a rămas doar cu “La-la-la-la”. Ceva-mi zice că nici “la-la”-urile alea nu erau chiar originale!
@Laura: uitam: cu rom sau cu alune???
@anca: citez din memorie:
“atunci viteazul căpitan, cu-o largă brazdă-n frunte
strigă voios: cine-i curcan, să fie şoim de munte!”
da, ştiu, ştiu… aici “curcan” şi “şoim” sunt folosite în sens figurat… dar când e după-amiază… cald… şi te sâcâie muştele… versurile au un efect de-a dreptul neaşteptat.
“cine-i curcan…”… ok, bine.
şi cine nu-i curcan, ce să fie???
caracatiţă????
şi ce, credeţi că eminescu a scăpat????
aş!!!…
ia să vedem…
“frunte albă-n părul galben pe-al meu braţ încet să culci
lăsând pradă gurii mele ale tale buze dulci”…
mda… frumos… poetic… până încerci să vizualizezi scena… imposibil!!!
pentru că dacă-şi lasă “fruntea albă” pe braţul poetului… atunci… atunci nu mai poate “lăsa pradă” decât… ceafa!!!
deci, ar fi trebui să fie “ceafă albă-n părul galben…”… recunosc, pierde ceva-ceva din eleganţă, dar e mai aproape de adevăr din punct de vedere anatomic!
şi ca să nu fim nedrepţi, credeţi că “poetul anonim” a scăpat???
aş!!! ia fiţi atenţi:
exista pe vremea lui un cântecel care era cam aşa:
“foaie verde şi-o lalea
aniţo din prahova
cu cine-ai rămas tu grea???”
şi zice gagiul: am auzit un lăutar de oraş, fercheş şi foarte manierat, căruia i s-a părut cam din topor cântecul pentru delicatele urechi ale consumatorilor de ciorbă de burtă şi mititei, aşa că l-a modificat în consecinţă:
“foaie verde şi-o lalea
aniţo din prahova
spune-mi dragă, nesilită
cu cine-ai rămas gravidă???”
cam atâta mai ţin minte… din păcate, publicistica lui topâceanu nu e prea prezentă pe net… doar ce-a rămas din “minunile sfântului sisoe”… în rest, numai poezii…
Mifty, cu rom Modificarea e tare Se potriveste cu ceva ce o zis odata un politician (roman bineinteles la tv, de era sa lesin) “bate-ti nevasta ca stie ea de ce”.
laura draga, asta e o poezie nemaipomenita! are o multime de morale. inclusiv ca e bine sa te dai singur cu capul de pereti ca asa inveti saracu lord john!
@anca: scrisese un fel de analiză umoristică a poeţilor din vremea lui…
io am citit-o mai mult de plictiseală, şi râdeam cu lacrimi la mai fiecare cuvânt al comentariilor, că le ştiam pe toate, ba mai făcea mişto şi de baudelaire şi mallarme, parcă, şi aşa am reţinut alea… acum vre-o 30 de ani …
@giana: nu te ascuuuult, nu te ascuuuult, abia am scăpat de ipohondrieeeee!!!
ontopic: oricine!!!
cum mă prinde careva la pc, cum trebuie să fac altceva!!!
@anca
E cam de-o vârstă cu tine, dar la minte, cu Maria câteodată!
@mifty
Măi, dar ce efect ai asupra femeilor! Uite şi la Strigo: cum a dat cu ochii de tine, cum şi-a adus aminte de vase!
mor dupa asta
Afara ninge linistit,
In casa arde focul;
Iar noi pe langa mama stand,
Demult uitaram jocul.
E noapte, patul e facut,
Dar cine sa se culce?
Cand mama spune de Iisus
Cu glasul rar si dulce.
Cum s-a nascut Hristos in frig,
In ieslea cea saraca,
Cum boul peste el sufla
Caldura ca sa-i faca.
Cum au venit la ieslea lui
Pastorii de la stana
Si ingerii cantand din cer,
Cu flori de mar in mana.
Cand mi-a spus-o nepoata-mea cand avea 2 ani, am plans de emotie…
al meu barbat, in liceu impreuna cu alti golani ca si el, au schimbat poezia lui cosbuc intr-una de groaza
Afara ninge linistit
In soba arde mama
tata de grinda-i spanzurat
si eu ma tai cu lama
Asta-i ce-mi aduc eu aminte ( ca sa-mi faca mie o poezie mai de doamne ajuta n-a avut inspiratie). Le-a facut-o profa de romana care i-a pedepsit cand i-a prins
da laura! dar sa vezi cum e cand ti-o spune un copil mic, nevinovat . a fost super spusa din gura lui nepoata-mea, dupa ce o invatase bunica ei in week end.
Mifty !
Dupa cum se vede ,”Intre femei’,’ un barbat intre zece femei nu se descurca , o femeie se descurca-ntre zece barbati ! Am zis ,,intre,, nu ,,cu,,
Io na-m trafic de-ăla feed, aşa că nu-i de la mine!
@Laura
Noapte bună, somn uşor
Şapte pureci p-un picior,
şapte şi pe celălalt,
Să te tragă jos din pat!
noapte buna laura!
nu stiu mishulake la ce se referea mifti si de ce intreba… poate ne lamureste chiar el
nici de la mine mel, ca lui mifti ii flutura ochii-n cap de la blogul meu m-a facut si curioasa
S-ar putea să dispar la nani, că mi se-ncarcă foarte greu netul, se încalecă, sare înapoi, se blochează… Parcă-i posedat!
anca şi Mişul, în voi mi-e speranţa că daţi cu şlapul după bec!
noapte buna mel! o sa o tai si eu la actele mele o perioada. ca de cand doar ma uit la ele dar tot la tine pe blog ma trage ata
mishulake, suntem cu totii cu ochii pe tine. tre sa fi mandru ca te pazim ca pe ochii din cap
pepe on 
mishulake on 
silavaracald on 
Lady A on 
Strigo on 
Ana on 
Să lăsăm vorbele să vorbească! | Pentru Mures on 
Trackbacks
[...] This post was mentioned on Twitter by Melania F.. Melania F. said: Să mai răsfoim nişte amintiri http://silavaracald.cotcodacii.ro/2010/05/15/lumea-luptelor-de-pahar/ [...]
[...] şi un Compozitor-Pianist-Mare Maestru nu se putea altfel decât să urmeze un interviu cu o Doamnă-Medic-Scriitor-Blogger-Etc. Doar în acest caz singular, “Etc.” se traduce astfel: Şi multe alte calităţi pe [...]
[...] CRUCIAL de Ion [...]
[...] Elena, Orfiv, Ana Usca, Gabi123, Ioan Sorin Usca, Caius, World of Solitaire, Flavius Obeadă, Şilavarăcald, Andi Bob, Madi, Geanina Lisandru, Cristian Lisandru, Gând licitat, Elisa, Link-Ping, [...]
[...] Şilavarăcald [...]
[...] Şilavarăcald [...]
124 Comments
dai a-nţelege, hai???
ok… da’ să fie votca bună, şi “societatea” ok, şi reînfiinţăm SIRFA…
cu un articol principal: să nu fim “publicaţi” deloc, eventual în cerc restrâns, pe web, stuff…
altfel nu mai are sens “boema”…
Păi, o reînfiinţăm dacă vreţi. Cu articole şi paragrafe noi!
Obligatoriu cu motto-ul blogului: “Să adormim în fiecare seară cu zâmbetul pe buze!”
Mai bine “Să adormim în fiecare seară cu capul pe masă”
@tetris
E chiar mai bun decât motto-ul meu. Şi, mai ales, tematic. Poate şi “sub masă” în unele cazuri!
Sefa, asta imi aminteste ca n-am mai ascultat de mult La bohème (Boema), operă de Puccini. O am pe DVD, cantata cu Netrebko si Villazón. Minunata… poetii astia saraci, fara bani, dar cu atata poetism…
E frumos sa stai la un pahar de vin sau altceva si sa filozofezi cu prietenii… dar sa nu ajunga chiar la betie, ci doar asa de stimulare
Da, dar graniţa asta se depăşeşte pe nesimiţite de destul de multe ori… Şi uite aşa e plină lumea de artişti rataţi… Şi, în general, sunt săraci majoritatea dintre ei, aşa că beau porcării…
Asa-i! Si mai ales moda asta in care se amesteca alcoolul cu sucuri. Recunosc si io le mai amestec, dar le prefer totusi separate.
Eu cred ca noi chiar avem nevoie de o clasa intelectuala cu bani, care sa-si permita sa mearga la opera, la teatru, sa cumpere carti si si sa aiba ceva timp de ele. Din cate om observat eu, la noi sunt inca prea putini astia. Majoritatea au de luptat pentru paine de zi cu zi si asa se pierde valoarea. Noroc cu cate-o matza ca tine
… care doar zgârie, nu muşcă, că o dor dinţii!
În rest, ai dreptate: cine are bani, n-are timp să se bucure de viaţa culturală. Cine n-are, ar vrea, dar nu-şi permite. Din punctul ăsta de vedere e un regres evident.
Iara?
Io zic sa schimbi dentistul 
Io una cateodata imi imaginam ce fain era pe vremuri cand erau “saloane” unde se intalneau “oamneii de cultura” si povesteau. Asa cum mai citeam in romane
Ceva in genul ce ai descris tu aici.
O chestie mi se pare cam aiurea “…emancipării virginelor prin artă. S-a renunţat la acest criteriu, ca să nu rămînă ideea fără obiect…” si mai ales ca participantii erau cam barbati. Desconsiderau femeile.
Seara buna! Ca sa fiu cinstita, poeziile lui Nichita Stanescu nu m-au dat pe spate niciodata, poate pentru c-au fost scrise cu vodca’n cap?
Acum ce sa zic? si Eminescu impreuna cu Creanga mai trageau cate-o betie, da’ parca cand ii citesti ti-e mai mare dragu…. 
@Laura
.
Păi, de data asta mă dor tocmai pentru că am fost la el. Dar e de bine data asta!
Da, exista o adevărată protipendadă care se întrunea în scopuri de-astea “frivole”, să vorbească despre cărţi, pictură, să meargă la operă sau la teatru, să adune fonduri pentru susţinerea vreunui artist genial. Acuma, poate doar câţiva, şi ăia susţin mai mult ARTISTE sărace, de-alea cu buricul gol şi ţâţele la vedere.
@Georgie
Sara bună!
Uneori alcoolul înlătură inhibiţia… Acum depinde şi de cantitate!
Campiioooniii ,campiiiooooniii !
alo ! pe mine alcoholu’ ma lasa fara inhibitie indiferent de cantitate ! mai la urma ,asa, intru-n faza ca n-am filme pana a doua zi ! Da’ de la o vreme alcoholu’ fiind la aceeasi tarie, a mai slabit omu in fata lui , adica io ! Si-l folosesc cu masura aia mai mica. Da’ io vroiam sa dedic o injuratura,fara inhibitie, lu GSPTV care a monopolizat transmisiile de fotbal de nu pot onorabilii suporteri sa vada un meci oriunde ar fi ei.
Na ! ca mi-a trecut , m-am inhibat. n-am alcohol !
Sara buna tuturor ! ca uitai sa zic.
Georgie, mie unele poezii chiar imi plac de la Nichita. Si inca foarte mult. Mi-au atins o coarda sensibila. Ia uite un exemplu:
Nichita Stănescu
Ploaie în luna lui Marte
Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.
Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.
Nichita Stănescu
Ce bine că esti
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
Si ar mai fii si multe altele.
Aaaah, aveam odata un prieten (gagic, da) cu care mergeam pe camp si ne citeam poezii unul altuia
Ce naivi eram, nu ca tineretu’ din zilele noastre 
buna seara la toti! sa nu-mi sariti in cap, dar nu prea ma omor dupa poezii. sunt destul de putine care-mi plac. stiu insa pe dinafara “lordul John”
@Laura
Măi, dar bătrână trebuie să fii! Tu nu te auzi că vorbeşti ca o babă?!
Lasă, că şi azi se mai citeşte poezie, se mai scrie… Nu vezi că-s pline blogurie de poeţi?
Da, versurile sunt foarte faine. Şi Nicu Alifantis le-a pus pe muzică… Stai să găsesc videoclipul!
@Mişul
Hai că dau o pălincăz, să te deinhibi!
barbatul meu, in liceu, mi-a compus o poezie de eminescu
am cam scos flacari cand am aflat…
@anca
Păi, mai bine decât să-ţi compună nişte versuri de manele!
Ce sefa… ca serios, io cu prietenii mei eram chiar naivi pe la 15-16 ani, nu ca adolescentii de azi… te lasa cu gura cascata, nu alta
Anca ce tare
Nu-i vorba ca si io, inamorata, am compus o poezie de dragoste 
Iubirea chiar ne face poeti
Si io mai savurez cate un paharel!
Deci, poezie de dragoste de-a lui Nichita. Chiar dacă nu ne dăm în vânt după el, ia priviţi ce minune!
Tinerii
Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insisi
n-ar fi decât niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
în statiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfirsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decât batrinetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti, Atât de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta piinii pe lume.
Atât de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insasi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
în intuneric, în intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni,ca si cum
soarele ar urma să rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsingerate
n-ar mai fi în stare să se sarute
decât cu dintii.
@anca
Nu te credem! Bagă, să ne convingi!
eh, si eu i-am compus lui poezii. dar eu chiar le compuneam, nu ma apucam sa fur de la eminescu. si un alt coleg mi-a compus “strada ta” pe care o canta Iris. (barbatu-meu a descoperit si a venit repede sa-mi spuna). alt mincinos… baietii astia. daca-si pun mintea la contribuitie, toti pot compune versiri foarte frumoase. da’ e ma usor sa copiezi poeziile altuia…
Nu tot ceea ce a scris Nichita Stanescu trebuie sa fie si bun.
Acest asa-zis decalog l-as considera un efect secundar al paharului mult prea plin…
stai s-o caut
, am avut de facut un comentariu despre o poezie de eminescu la alegere si asa l-am prins. tocmai pe aia compusa de el am gasit-o 
Daaa, e foarte foarte faina si poezia tinerii si si melodia cu luna lui marte.
Imi place cum descrie pofta de iubire cand esti indragostit… asa nesatul de sarut, de celalalt
@ 2 în 1 (Adică Gabriela Elena!
)
Aşa este. Şi era mult prea specific, adresat graficianului.
(Tocmai butonam la “Legături”! Ştii tu de ce! Am scris la tine pe blog! )
@anca
Ghinion!
Aşteptăm încă lordul!
@Laura
Nesăturat de sărutat! Fain!
Iubind in taina
Iubind în taina am pastrat tacere,
Gindind ca astfel o să-ti placa tie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si negre plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea să se-mbete.
Fa un sfirsit durerii… vin’ la sinu-mi.
Am lesinat toata cand mi-a dat-o. Am fost asa de mandra de el de cat de bine scrie
anca, ce sozi
Barbatii astia sunt tare comici cateodata
aaa, lordul john!
asta e super, stai asa
@anca
Recunoaşte că scria bine: corect gramatical, citeţ! Ah, că era poezia altcuiva… eşti şi tu prea pretenţioasă!
Anca, ce rafinament
Si tu sigur ai facut un sfarsit durerii ce-l chinuia
E o poezie nemaipomenita cu o morala buna. La noi in familie se invata de mici. Eu am invatat-o de la taica-meu si eu la randul meu i-am invatat pe amandoi ai mei si pe nepoatele mele. Cu nepoatele mele n-am avut prea mare succes. La unele fete nu le place probabil…
Se zvonise prin ziare
Că-n Irlanda e-ntr-un sat
Un bărbat grozav de tare.
Lordul John, prinzând de veste
Cine e şi de-unde este,
Pleacă-n grabă ca să vadă
Dacă e adevărat.
Ca mulţi lorzi de viţă veche
Din întunecatul Nord,
Lordul John e-ntr-o ureche:
Fluieră pe drum şi cântă
Şi e cel dintâi la trântă.
Şi-i voinic fără pereche
Şi e cel mai tare lord.
A găsit în urmă satul;
Pe ţăran el l-a găsit
Ocupat cu măturatul
Curţii. Şi, ochindu-l bine,
Lordul drept spre dânsul vine
Şi descalică degrabă
Făr-a zice „bun sosit“.
Ş-apoi gata de luptare!
– „Tu eşti Willy Spucker?“ – „Eu.“
– „Spun că eşti grozav de tare
De ţi-a mers cuvânt prin lume,
Eu din Londra vin anume,
Să ne punem la-ncercare.
Trântă deci cu tine vreau!“
Willy Spucker se cruceşte,
Simte palmele că-i ard,
Leneş târnul şi-l propteşte;
Scuipă-n palme şi se-ntinde
Şi pe lord de brâu îl prinde,
Sus o dată-l răsuceşte
Şi-l azvârlă peste gard.
– „O să stau acum cu tine
Să mă lupt … Mai vrei ceva?
Auzi tu, cu ce gând vine!“
Lordul John privind cu jale
Şi tinându-se de şale:
– „Să-mi azvârli, te rog, creştine,
Şi cel cal, să pot pleca!“
mda laura, mare fraiere sunt femeile ca se dau pe spate asa de usor
mel, tot el ca se sa scuze, mi-a spus ca a incercat sa compuna ceva dar nu i-a venit in minte nimica spectaculos. si dupa aia mi-a impuiat capul de cum a cautat el foarte mult o poezie care chiar sa se potriveasca (a schimbat “dalbe plete” cu “negre plete”
hm, mircea vintila a schimbat un cuvintel doua, acolo…
Mai, mie decalogul asta nu mi se pare un efect secundar. Io una cred ca il cam defineste. Si unele “porunci” chiar sunt interesante, de ex. 1,7,9
Anca, si morala?
Dar ce părere aveţi despre poezia asta în grai bănăţean al lui Victor Vlad Delamarina? Cam în aceeaşi notă!
Aveam un coleg care o recita la serbările şcolare. Şi avea un succes monstru de fiecare dată! Parcă-l văd şi acum: Abăr, frace, nu să pringe, că-i pă space!
Ăl mai tare om din lume
Trîmbiţ, dobe, larmă, chihot,
Fluier, strîgăt, rîs şi ropot…
Şie să fie ? Şie să fie?
Iacă-n tîrg, “minajărie”!
O “comegie” d-a cu fiară
Şi-mprejur lumie şî ţară.
În căletcă, o măimucă
Baş ca omu mînca nucă;
Alta, blăstămată, şoadă,
Şă ţînea numa’ în coadă
Ş-alcele, mînca-le-ar focu!
Nu-ş găsau o clipă locu.
Lupi, urşi, mîtă, oi, cornuce,
Fel dă fel dă joavini sluce;
Chiţorani, arişi şi vulturi,
Dă prîn lume, dîn ţînuturi
D-elea gîbe, d-elea rele,
Feri-mă, Doamne, dă iele!
Mulce-am văz’t, pă bani, viedz bine.
Cum nu vege ori şî şine.
D’apăi l-am văzut anume
P-”ăl măi tare om dîn lume”,
Care să juca cu leii
Si-i băcea dă-i lua tăti zmeii!
Cui l-o doborî-n tărînă
Işia că-i plăceşce-n mînă
O hîrcie d-a d-o sută
Fără dă nişi o dispută.
Dar cum mi ce puni cu neamtu,
Care-n ghinţ îţ rupe lanţu?
Să loviau fişiorii-n coace:
“Şiine-i? Unge-i? Care poace?”
Cînd d-odată, – iacă-amaru!
Sandu Blegia, – tăbăcaru,
Să sufulcă şî tuşeşce,
Lângă “comegianţ” să-opreşce.
Să rîgea neamţu dă Sandu,!
Dară Sandu, fişiorandu,
Mi-l cuprinsă dă subsoară
Şî nu să lăsă cu “doară”!
Strînjie-l! Suşie-l! Zî-i pă nume!
Ălui mai tare dîn lume!
Gîfăia neamtu a sîlă,
Dar lu Blegia nu-i fu milă,
Hopa-ţupa, ţupa-hopa!
Ş-o găsît nemţoniu popa!
“Ţîne-l! lasă-l! Ia-l dă mînă!
Zdup cu neamţu în ţărînă!
“Bravo ! – Sandu să trăiască !”
Dar cînd fu să îi plăcească,
Işie neamţu : “Abăr, frace…
Nu să pringe că-i pă space!”
Vrea : că-i pungă şi că-i ceacă.
Suta zuitată s-o-facă!
“Nu ce joşi cu mine, dragă!
“Asta, viedz, în cap ţ-o bagă!
“N-ascult vorbe io şî glume,
“Cind mi-s io mai tare-n lume!
“Ş-adă suta !” işie Blegia, ‘
“Că dă nu – ‘ţ fac praf comegia!!!”
mda… cosh book
io mă distram cu rilke şi paraschivescu.
nu s-a prins nici dracu!!!
şi nici când mă dădeam de păunescu la duduci… habar n-avea una din cine sunt versurile!!!
slvc ! multam ! de palincutza !
Dak ar fi sa merg la o cabana la munte si ar trebui s-aleg, as lua o vodca si nu Nichita …!
Smirnoff o hi bunîă!
@mishulake: io aş lua leptopu’.
ca să citesc naibii în linişte!!!!
laura, morala este ca nu trebuie sa-ti pierzi cumpatul nici cand esti la pamant
mel, asta-i pentru cotcodaci in mod special
http://www.220.ro/funny/Curcanii-Au-Un-Nou-Conducator-Hitler/RgvlLO0dba/
cred ca o sa incerc si eu asta cu ai mei dupa vreo 3 luni. va zic atunci daca a mers la fel
anco, fi-ţi-ar curcanii…
iar mi-am adus aminte de topârceanu şi textele lui!!!
mifty, da’ cine te disturba din cetit tata?
Aoleo anca… apoi atunci io una ies din sindicat! Prea adevarata si nasoala chestie!
Io zic sa nu incerci, ca sa nu sfarsesti ca el
lasa mifti ca e misto toparceanu! vesel
Apoi io una, n-am inspirat pe nimeni sa-mi compuna poezii
Sau le-o fi fost frica de pielea lor de-i prind 
Mi-or scris poezii, dar or dat tot timpul autorul
@anca
Am încercat să-l embeduiesc dar n-a ieşit!
@Laura
Lasă, fată, că-i venim noi de hac!
@Georgie
Juniorii, nevasta etc.
Giana, zi drept, ce ai facut cu magarusul? Unde l-ai lasat?
pai nu vezi laura, ce-l asculta curcanii aia? as putea sa-i pun sa-mi sape gradina, sa taie iarba, sa pazeasca curtea… o sa am grija sa nu-mi intre americani in curte
Mie a încercat unul să-mi compună o melodie, dar nu găsea rima la “Melania”, aşa că a rămas doar cu “La-la-la-la”. Ceva-mi zice că nici “la-la”-urile alea nu erau chiar originale!
Melania!
)
Jos palaria! (ca nu vroiam sa zic chiar lenjeria; aia de pat bineinteles, ma refeream doar la schimbat paturile
melaniaaaaaa, m-a lovit melancoliaaaaa
ei vezi ca am gasit?
Ei, ce s-i faci: nu s-a priceput, vorba lui Kosh Book!
laura, mie nu mi-a compus nimeni nici o poezie
inseamna ca m-au luat de proasta ca au copiat pe altii 
Intenţia contează, anca! Nerecunoscătoareo! Omul s-a chinuit…
Eeei, anca… nuu… daca si-a dat atat silinta sa gaseasca ceva potrivit! Barbatii fac cateodata pe vitejii desi nu prea sunt. De ex. lordul John
Apropos, io ma gandeam ca morala la lord, ar fi sa faci pe vitezul cand nu e cazul, ca ramai si fara “cal”
@Laura: uitam: cu rom sau cu alune???
@anca: citez din memorie:
“atunci viteazul căpitan, cu-o largă brazdă-n frunte
strigă voios: cine-i curcan, să fie şoim de munte!”
da, ştiu, ştiu… aici “curcan” şi “şoim” sunt folosite în sens figurat… dar când e după-amiază… cald… şi te sâcâie muştele… versurile au un efect de-a dreptul neaşteptat.
“cine-i curcan…”… ok, bine.
şi cine nu-i curcan, ce să fie???
caracatiţă????
şi ce, credeţi că eminescu a scăpat????
aş!!!…
ia să vedem…
“frunte albă-n părul galben pe-al meu braţ încet să culci
lăsând pradă gurii mele ale tale buze dulci”…
mda… frumos… poetic… până încerci să vizualizezi scena… imposibil!!!
pentru că dacă-şi lasă “fruntea albă” pe braţul poetului… atunci… atunci nu mai poate “lăsa pradă” decât… ceafa!!!
deci, ar fi trebui să fie “ceafă albă-n părul galben…”… recunosc, pierde ceva-ceva din eleganţă, dar e mai aproape de adevăr din punct de vedere anatomic!
şi ca să nu fim nedrepţi, credeţi că “poetul anonim” a scăpat???
aş!!! ia fiţi atenţi:
exista pe vremea lui un cântecel care era cam aşa:
“foaie verde şi-o lalea
aniţo din prahova
cu cine-ai rămas tu grea???”
şi zice gagiul: am auzit un lăutar de oraş, fercheş şi foarte manierat, căruia i s-a părut cam din topor cântecul pentru delicatele urechi ale consumatorilor de ciorbă de burtă şi mititei, aşa că l-a modificat în consecinţă:
“foaie verde şi-o lalea
aniţo din prahova
spune-mi dragă, nesilită
cu cine-ai rămas gravidă???”
cam atâta mai ţin minte… din păcate, publicistica lui topâceanu nu e prea prezentă pe net… doar ce-a rămas din “minunile sfântului sisoe”… în rest, numai poezii…
da mel, s-a chinuit sa caute in carti
. bine ca nu era internet pe atunci… ca-l prindeam mai repede…
“sa nu faci”
bravo mifti!
extrem de original! colaj de poezii ce variaza … pe teme 
Mifty, cu rom
Modificarea e tare 
Se potriveste cu ceva ce o zis odata un politician (roman bineinteles la tv, de era sa lesin) “bate-ti nevasta ca stie ea de ce”.
laura draga, asta e o poezie nemaipomenita! are o multime de morale. inclusiv ca e bine sa te dai singur cu capul de pereti ca asa inveti
saracu lord john!
@anca
… ce varivarză pe teme!
@anca: scrisese un fel de analiză umoristică a poeţilor din vremea lui…
io am citit-o mai mult de plictiseală, şi râdeam cu lacrimi la mai fiecare cuvânt al comentariilor, că le ştiam pe toate, ba mai făcea mişto şi de baudelaire şi mallarme, parcă, şi aşa am reţinut alea… acum vre-o 30 de ani …
@giana: nu te ascuuuult, nu te ascuuuult, abia am scăpat de ipohondrieeeee!!!
ontopic: oricine!!!
cum mă prinde careva la pc, cum trebuie să fac altceva!!!
“bate-ti nevasta ca stie ea de ce”
buna asta. e valabil si viceversa, nu?
@mifty
Păi, n-ai rămas singur, ca aseară? Că ce mai zburdai tu vesel şi fericit pe net!
mifti… acum 30 de ani
cati ani ai , draga mifti 
(te-ai dat de gol cumva 
)
ca eu cand te-am vazut cu vumetrele alea am zis ca ai vreo 14 ani
şlvc: mda, singur… cu fi-mea!!!
noroc că e şi maică-mea aici…
Mifty, bine ca mi-ai adus aminte! Ma duc sa golesc masina de vase. Vin iute
@anca
E cam de-o vârstă cu tine, dar la minte, cu Maria câteodată!
@mifty
Măi, dar ce efect ai asupra femeilor! Uite şi la Strigo: cum a dat cu ochii de tine, cum şi-a adus aminte de vase!
Mhei ! auziti ce se spune despre poeti ca despre poete nu stiu ….
http://poezii.ro-versuri.ro/Copila-tu-crede-poetii-ce-scriu-poezie-George-Cosbuc.html
mel, fata, si eu sunt la minte cam minora
cred ca toti suntem 
mor dupa asta
Afara ninge linistit,
In casa arde focul;
Iar noi pe langa mama stand,
Demult uitaram jocul.
E noapte, patul e facut,
Dar cine sa se culce?
Cand mama spune de Iisus
Cu glasul rar si dulce.
Cum s-a nascut Hristos in frig,
In ieslea cea saraca,
Cum boul peste el sufla
Caldura ca sa-i faca.
Cum au venit la ieslea lui
Pastorii de la stana
Si ingerii cantand din cer,
Cu flori de mar in mana.
Cand mi-a spus-o nepoata-mea cand avea 2 ani, am plans de emotie…
mishulake, ai facut temele?
@anca
Faină. Acum îmi recunosc lipsa de cultură, dar cine a scris-o: Coşbuc?
al meu barbat, in liceu impreuna cu alti golani ca si el, au schimbat poezia lui cosbuc intr-una de groaza
Afara ninge linistit
In soba arde mama
tata de grinda-i spanzurat
si eu ma tai cu lama
Asta-i ce-mi aduc eu aminte ( ca sa-mi faca mie o poezie mai de doamne ajuta n-a avut inspiratie). Le-a facut-o profa de romana care i-a pedepsit cand i-a prins
mel fata, nu vorbi prosti, ca doar nu era sa cunosti toate poeziile din lume
dar ai dreptate, frumoasa poezie 
Anca ! le fac cand ajung acasa !
Ei, glumea de-astea s-au făcut cu mai mute poezii.
Cu Luceafărul, de exemplu:
Cobori în jos măgar bătrân
Alunecând pe-o scară
Pătrunde-n grajd,
Mănâncă fân
Şi lasă-te de şcoală!
Sau cu El Zorabul lui Coşbuc
La Paşa vine un arab,
F….t în c.r şi ras în cap etc.
Anca ! N-avu inspiratie la poezele doar, a? Al tau barbat.
mai da din astea, astea sunt macar amuzante
slvc ! la ce pension de fete ai auzit d-astea ?
Anca si mie imi place poezia asta de cosbuc. Descrie o atmosfera idilica, dupa care fiecare intr-o forma sau alta duce dorul
La ăla de fete, evident!
da mishulake, ca voi barbatii aveti inspiratie doar la rele
Sefa, aia cu luceafarul n-am stiut-o
da laura! dar sa vezi cum e cand ti-o spune un copil mic, nevinovat . a fost super spusa din gura lui nepoata-mea, dupa ce o invatase bunica ei in week end.
Sefa, cand te-am auzit, mi-am piert cearceaful
Dar voi ce credeti, magarusul ii face de petrecanie gianei, ha?
@Laura
Să înţeleg că pe aia cu arabul o ştiai?!
da laura
cred ca a coborat pe-o scara da nu s-a dus sa manace fan 
Ahaa! deci ai fost rea Anca .
LUCEAFARUL – parodie
A fost odata ca-n povesti
A fost la o adica
Din rude mari imparatesti
O prea misto gagica
Si era una la babaci
Si mandra haimanaua
Avea un cur si niste craci
De te-apuca damblaua
Se f..e azi,se f..e maine
Se f..e-o saptamana
Stateau la coada vagabonti
La rand ca la smantana
Satula ea intr-un tarziu
De p..a golanesca
Ii dete toti pe usa afara
Si merse la fereastra
Lucefarul statea pe cer
Intr-un manunchi de stele
Ea la el ochii belea
Si se zgaia la ele
De-atata dor nealinat
S-a puricat la piele
Si-ntr-un tarziu n-a mai rabdat
Si-a inceput sa zbiere
Coboara-n jos luceafar bland
Coboara de ma fura
Sa stau la pieptul tau plapand
Sa stau infipta-n p..a
Si cobori sarac baiat
Si cobori saracul
Dadu cu curul de pamant
De gauri asfaltul
Iubita mea cu ochi de lut
Si alba ca tingirea
Eu pentru tine am cazut
Si-mi blestem fericirea
Iar daca tu nu vrei sa vii
Cu mine printre astri
Ma f.t in ochii tai zglobii
Si-n ochii tai albastri
Luceafar bland,vedea-te-as mort
si putrezit in soare
Nu pot ca esti nemuritor
Iar eu sunt muritoare
Luceafaru-ncepu sa planga
De-si infundase nasul
Si ce tupeu de ordinar
Se duse-ntai la tat`su
De-mi dai al nemuririi dar
Si de ma lasi de-acasa
Iti dau o sticla de Cotnar
Si-o oca de spirtoasa
De nu ma lasi am sa ma jur
Sa cazi rapus de boala
Si n-ai sa bei f..ute-n cur
Nici apa minerala
Taica-su il privi atent
Si-i spuse de indata
Caci vezi,in el s-au desteptat
Instinctele de tata
-Copile,vad ca esti bolnav
Si ai mancarimi la co..e
Dar fata e cu un arab
O f..e de o-ndoaie
Porni luceafaru-napoi
Pe drumu-i singuratec
Si o gasi pe fata-n pat
Cu un mosneag astmatic
Ea il vazu pe-un ochi de geam
Si-i spuse cu suspine:
-Gingasule hipopotam,
Coboara pan`la mine
El o privi semet si dur
Ca un fachir pe ace:
-Pleaca de-aici f..ute-n cur
Si lasa-ma in pace!
Credeai c-ai sa ma amagesti
Chemandu-ma pe seara?
Belime-ai p..a sa-mi belesti
De curva ordinara
Degeaba ma mai chemi acum
sa vin sa rupem patul
Caci eu pe curul tau as vrea
Sa joc poker in patru
Iar sanii tai da altadata
Ce-mi provocau emotii
Atarna acum asa de jos
De-au inundat chilotii
Traind in cercul vostru stramt
Faceti copii o droaie
Dar eu va iert caci sunt un sfant
Si-n fond…ma doare-n c..ie
să moară capra, uite sursa: http://intre-femei.blogspot.com/2010/05/luceafarul-parodie.html
mifti, sursa chiar e surpriza ta
eh , mishulake, n-are rost sa ma dau alba ca zapada
Mifty !
Dupa cum se vede ,”Intre femei’,’ un barbat intre zece femei nu se descurca , o femeie se descurca-ntre zece barbati ! Am zis ,,intre,, nu ,,cu,,
cesena, emilia-romagna… ăsta e kekee???
Gata, m-am întors. Am făcut o baie. Nu mă credeţi? Priviţi aici!
Mai, dar io observ ca de fapt luceafarul asta e cam impotriva femeilor
nici pe asta n-am stiut-o 
Mifty
Anca, reauo!
cesena, emilia-romagna din cate stiu eu este mishulake
. el sa ne spuna 
laura, da’ unde e incriminatul ca sa se apere
Sefa, ni te arati asa dezbracata
ce dulce e… si nu se iese culoarea
cu giana
Sa vezi ce linguroaie ii trag io pe spinare cand se intoarce
Apoi sambata umbla cam hai-hui, magarusul.
e nebuna pisica aia! n-am mai vazut asa ceva…
@Laura
Nu iese, fată, că-i henna.
Îmi cam face netul fiţe. Abia am reuşit să-l reconectez. Nuş ce are…
Mie mi se pare ciudat, ca doar pisicilor nu le prea place apa, dar asta-i mai speciala, ca doar sefa-i
m-ati gasit pe live trafic feed ! Va spuneam si singur , n-am stiut ca ar fi d’o curiozitate !
Io o tai la nanic,
Ca mi-e somnic
Noapte buna cotcodaci
Si frumos voi sa visati
Avataru-i un instantaneu pe langa Cervia, Milano maritimo, parc natural.
Io na-m trafic de-ăla feed, aşa că nu-i de la mine!
@Laura
Noapte bună, somn uşor
Şapte pureci p-un picior,
şapte şi pe celălalt,
Să te tragă jos din pat!
noapte buna laura!
si de ce intreba… poate ne lamureste chiar el 
m-a facut si curioasa 
nu stiu mishulake la ce se referea mifti
nici de la mine mel, ca lui mifti ii flutura ochii-n cap de la blogul meu
slvc !
nu de la tine ! am fost ”zarit” umbland ”intre femei” !
S-ar putea să dispar la nani, că mi se-ncarcă foarte greu netul, se încalecă, sare înapoi, se blochează… Parcă-i posedat!
anca şi Mişul, în voi mi-e speranţa că daţi cu şlapul după bec!
anca ! l-o fi prins un dor de kekee !
noapte buna mel! o sa o tai si eu la actele mele o perioada. ca de cand doar ma uit la ele dar tot la tine pe blog ma trage ata
mishulake, suntem cu totii cu ochii pe tine. tre sa fi mandru ca te pazim ca pe ochii din cap
slvc !
cu slapu-i altcineva responsabil, noi cu clickul !
da, chiar as crede mishulake ca-i e dor de kekee
asa cum cred in iepurashul de paste 
multumesc mult Anca, kiar aveam / am nevoie !
Noapte buna , spor la treaba, eu mai rasfoiesc presa
şi o variantă mai nouă:
A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Pe la newsgroupuri romanesti
Posta o draga fata.
Iara de trista ce era
Caci nu avea pereche
Un kil de tuica-si cumpara
Pe zi ca sa se-mbete.
Si imbatindu-se vedea
Cum St. Basil apare
Cu calul sau alb ca de nea
Cu ochelari de soare
Il vede azi, il vede mini
Astfel dorinta-i gata
El iar postat de saptamini
II cade draga fata.
“Cobori in jos Basil cel Sfint
Plutind usor cu calul
Pe tine te vreau cel mai mult
Da-mi place s-animalul.”
Basil atuncea a pornit
La seful lui cel mare
Ca sa-i aprobe in sfirsit
Elenei o chemare.
Dar nu avu prea mult succes
Ca seful lui urla
“La proasta aia de pe Net
Chemare-n veci n-oi da!
Si pentru cine vrei sa mori ?
Ia uita-te de-aproape
Ori nu ti-am spus de-atitea ori
Sa nu te legi de moarte?”
In locul lui menit din Rai
St. Basil se intoarse
Dar, dupa ziua cea de ieri
Nu-i mai ardea de cioarse.
In vremea asta pe pamint
Facuse oua closca
Iara dintr-unul a iesit
Studentul Ioan Rosca
Si era mic si zgribulit
Cu inclinari spre moarte
Inca din oul lui clocit
Dorea o alta soarte.
Cind gitul lui se-ntinse-ncet
Un bob de griu sa-mbuce
Elena aparu discret
Si isi facu o cruce.
Si-i zise-ncet
“Inca de mic te potrivesti cu mine
Eu am o inima-de-ascet
Iar jalea e la tine
Si-atunci propun, deloc formal,
Sa ma unesc cu tine
Cordonul tau ombilical
Te va lega de mine.
Iara Basil vedea de sus
Uimire-n a lui fata
Cind ea un brat pe git i-a pus
Si lui i-a fost brusc greata.
Si au ramas asa mult timp
Dar gata-i bucuria
Ca Ioan Rosca e trimis
Din nou in Romania.
Atunci Elena urca-n sus
Privirea ei cea timpa
Caci bautura si-a facut
Lucrarea ei adinca.
Pe St. Basil il vede iar
Pe calul lui cel mare
Care-i stirneste imediat
Siroaie de sudoare.
Si-l cheama-adinc, nesatios
Soptindu-i vorbe sfinte
Dar el e inca somnoros
Si nu mai ia aminte.
Si-ntr-un tirziu raspunde scurt
Rinjind ca animalul
“Ce-ti pasa tie chip de lut
Dac-oi fi eu sau calul?”
multumesc mishulake, spor si tie la presa
heeei, CLICK!
dublu click !
mishulake, rau esti! ma faci ca o sa pun ceasul la 4 sa sune…