Aseară am fost la o sfinţire de biserică patronată de ÎPS Sa Andrei de Alba Iuia. Nu prea obişnuiesc să particip la aşa ceva, preferând să intru într-o biserică mai degrabă când e goală decât când sunt evenimente de genul ăsta, dar preotul mi-este o cunoştinţă foarte apropiată, aşa că am făcut-o din prietenie.
În urmă cu vreo şapte ani, eram chemată la domiciliul unui nou născut, undeva pe câmpie, la vreo 30 de kilometri de oraş. M-a dus acolo un tânăr în sutană, cu maşina lui, un “Opel” luat la mâna a şaptea; am traversat un câmp îngheţat şi Mureşul, cu un bac care parcă se dezmembra din toate încheieturile când bătea vântul mai vârtos, şi am ajuns într-o casă parohială din care erau funcţionale doar o cameră şi bucătăria. Într-un colţ, înfofolit de nu i se vedeau decât ochii mari, una bucată flăcăiaş agitat de colici abdominale. Dar şi de căldură, că erau aproape 30 de grade acolo! L-am desfăşat şi am început s-o instruiesc pe mamă, o codană zâmbitoare şi fâstâcită, care nu părea să înţeleagă mare lucru din ce i se întâmpla. M-am întors în confortul citadin gândindu-mă la curajul celor doi tineri de a-şi începe viaţa pe coclauri, în condiţii extrem de precare, animaţi doar de iubirea ce îi leagă şi amintindu-mi -evident- de începuturile noastre… Ei, dar părintele era om harnic, iar preoteasa îl seconda cu însufleţire, aşa că au reuşit să repare casa ce ţinea de biserică, să bage apă şi gaz acolo, să cultive grădina din împrejurimi, să crească câteva animale, deşi parohia era săracă şi “oiţele” rare, că era sat mai mult unguresc acolo… Între timp, a apărut şi al doilea băiat, o frumuseţe de copil cu ochi blânzi şi fire plăcută, iar coana preoteasă şi-a terminat facultatea, şi-a luat examenul de titularizare iar acum şi-l pregăteşte pe cel pentru grad principal.
Ei, dar uite cum m-am luat eu cu vorba şi am uitat ce vreau să spun. Deci, am fost la sfinţirea bisericii. Noroc că am mers doar adulţii familiei, că dacă veneau şi Ziurel cu Mărgelatu, aşa cum aveam în intenţie, cred că le dinamitam ălora acţiunea. Căldură mare, mon cher! La intrarea în sfântul lăcaş, am avut impresia că am nimerit într-o baie cu aburi. Ţi se tăia filmul pur şi simplu, aşa de puţin oxigen era în aer, dar n-aveam ce face. La ţară, eşti imediat reperat ca nefiind de al locului şi împins încet-încet în primele rânduri, ca să le onorezi adunarea. Aşa că ne-am trezit în faţă de tot, unde lucrurile stăteau aproape la fel, în ciuda ferestrelor deschise şi a ventilatorului care nu mai făcea faţă. În altar, îmbrăcaţi în odăjdiile ălea bune, trase peste sutana preoţească, pe sub care se vedeau pantalonii şi se bănuia cel puţin o cămaşă, vreo zece preoţi, printre care şi ÎPS Sa, transpirau de mama focului. Nu mai pridideau ştergându-şi sudoarea ce le pica în ochi, iar chipurile le erau îmbujorate ca la o fată mare ieşită pentru prima dată în lume. M-am întrebat atunci de ce sărăcie nu şi-au făcut şi ei o ţinută de vară, ca în alte locuri unde preotul oficiază, dacă situaţia o impune, în bermude şi tricou. După părerea mea, credinţa -atunci când există- e în inimă, nu în hainele de ceremonial, care-şi au şi ele rostul, dar nu întratât încât să ducă oamenii în pragul apoplexiei. (Am făcut şi poze, dar degeaba, că din nou mi-a mâncat pisoiul ăla mic cablul, aşa că o să le pun când şi-o face timp “peştişorul” să-l repare din nou.)
A doua observaţie: biserica noastră e încă într-o etapă ancestrală, în care femeiea, indiferent de ce calitate omenească, spirituală, profesională sau ce ţine de vârstă are, soseşte abia pe locul al doilea. O să vă dau doar două exemple: împărtăşania şi aşezatul la masă. Primul: prin faţa ÎPS-ului, au trecut rând pe rând toţi enoriaşii şi invitaţii, într-o ordine care, pe mine cel puţin, m-a scos din sărite: întâi au fost bărbaţii, cu mic cu mare, de la moşi băşinoşi la puştani mucoşi, după care ni s-a permis şi nouă femeilor să ne arătăm chipul sfintelor obrazuri. Al doilea: aşezarea la mese, pentru ospăţ. De undeva s-a ivit un preot tânăr şi autoritar, care ne-a înghesuit, pe mine şi pe soră-mea, într-un colţ, până când s-a aşezat la masă şi ultima faţă bisericească, după care ne-a dat voie şi nouă să ne găsim un locuşor pe unde se mai găsea. Ei, atitudinea asta pe mine mai mult mă îndepărtează de biserică decât mă atrage. În BOR încă nu s-a auzit de egalitatea dintre sexe. De aceea nu vei vedea prea curând femei oficiind slujba. Până şi în mănăstirile de maici, treaba asta o face un bărbat, femeile ţinându-i doar isonul. Asta este! Biserica noastră ortodoxă e cu un secol în urma celorlalte. Nu e treaba mea s-o reformez, dar pot emite opinii legate de ea. Care nu vor fi luate în seamă probabil, că are ea lucruri mai importante de făcut decât s-o aducă în pas cu vremurile.
Runia on 
Ana on 
pepe on 
mishulake on 
silavaracald on 
Lady A on 
Strigo on 
Trackbacks
[...] mult: Fără titlu, dar cu conţinut Post Published: 03 August 2010 Author: admin Found in section: Si La Vara [...]
80 Comments
eu merg la biserica foarte rar. O fac doar pentru sufletul meu si imi place sa merg, cand nu e nimeni, in cursul saptamanii. Atunci ini rasfoiesc sufletul, gandurile, dorintele si rugaciunile. Sunt doar eu si EL. Atitudinea preotilor ma supara de cele mai multe ori. NU am nimic personal cu ei, dar am vazut in viata de multe ori, ce caractere meschine au unii. Am si scris cateva povestioare si as mai avea.
Mi-e teama insa, sa nu ma pun rau cu ei. Biserica Ortodoxa Romana, nu a inteles ca modernismul face parte din viata si ca oamenii nu sunt ninste dobitoace manipulate prin crearea unei culpabilitati fata de divinitate. Eu vad religia, ca o filozofie de viata, care se apropie de sufletul si de spiritul fiecaruia si ii da puterea sa treaca peste greutatile vietii. Preotii ne cer sa adoptam o atitudine umila dar ei, se plimba in masini scumpe, isi construiesc vile luxoase, si traiesc pe picior mare. Uneori e cam multa demagogie. Pacat!
Aluia micu’ ii dai de mancare ?
Apuca sa manance ?
Ca la cum se arunca pe cablul tau, as zice ca-l pui la post, negru. Si el e mic si flamand, tre sa manance ceva .
Sau apuca-te sa-i explici ce trebuie sa pape ( ca-tre mitze ), ca doar nu o fi inginer electronist.
N-ai titlu la postare
Kekee, ba are! ti-ai baut cafeaua?
Neatza!
Mel, am experiente nenumarate prin biserici. Nu o data am fost atentionata c-am intrat “neacoperită” sau ca nu se sta cu mainile la spate, sau ca femeile n-au voie sa treaca prin fatza altarului. In fiecare biserica se intampla sa fie niste babe care nu-s acolo mânate de dragostea pentru Dumnezeu, ci pentru că pur şi simplu n-au ce face acasă şi mai mult decât atât, cu atitudinea asta a lor critică, alungă tinerii de pe acolo! Cel puţin cu mine, cam asta au reuşit!
Un preot locuia langa o manastire de maicute si avea 10 gaini si un cocos.
Cocosul din cand in cand disparea, dar aparea pana seara. Ultima data cand a zburat nu s-a mai intors si preotul, primul lucru duminica in biserica, a intrebat lumea:
- As vrea sa stiu daca cineva are un cocos?
Si toti barbatii s-au sculat in picioare.
- Nu, nu, nu, am vrut sa intreb daca cineva a vazut un cocos?
Si toate femeile s-au sculat in picioare.
- Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut sa stiu, vreau sa stiu daca cineva de aici a vazut un cocos care nu-i apartine!
Si jumatate din femei s-au sculat in picioare
- Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut sa stiu, vreau sa stiu daca cineva a vazut cocosul meu!
Si toate maicutele s-au sculat in picioare….
@ GG
bo. la mine nu se vede.
@SLVC
Mai mult eu nu o sa ma pronunt pe subiectul asta, ca m-am indepartat mult de el in ultmul timp 
Hai mai ca mie chiar mi-a placut cum m-a calcat domnul acela parinte pe degetele de la picioare, mai ales ca eu eram cu sandale si el cu bocanci
Ortodoxismul are pe alocuri tente de autoflagelare. De conservatorism nici nu mai discut! Priviti la fratii (sau verisorii, cum vreti sa le spuneti
)nostri catolici! Parca sunt un pic mai deschisi spre nou. E bine, e rau, nu stiu si nici nu sunt in masura sa ma pronunt! Observ doar ca in locasele noastre de cult nu sunt locuri de stat jos nici macar pentru babele chinuite de ani si ametite de caldura si miros de tamaie.
@ simion
Pai ce ?
Mergi la biserica , ca la spectacol ?
Stai jos , cand popa sta in picioare ?
Trebuie sa suferi, doar nu o sa o duci mai bine decat unsul lui Dumnezeu ?
Ca doar popii stiu ca oitele cele mai smerite-s alea suferinde.
Ca omu-i pacatos, cand o duce bine, cam uita de biserica, de aia el trebuie sa fie napastuit si fara speranta.
Atunci se intoarce cu fata la Dumnezeu si da si ultimul ban din casa, in speranta ca EL ( marele preot ATOTPUTERNIC cu straie aurite )o sa puna o pila la Doamne-Doamne, si va rezolva situatia fara de iesire in care te afli.
Ei si cand se prezinta oaia ratacita – o mulgeeeeeeee, de-i sar capacele.
Dintr-o privire o citeste ( la buzunar ) si scuipa sec pretul la serviciul CARE AR TREBUI SA FIE GRATIS. Ca doar iau salar din impozitele platite de oameni.
Pretul e personalizat pentru fiecare, in functie de capacitatea financiara si se incaseaza fara chitanta , ca doar cum o sa dea el socoteala cuiva pe lumea asta , EL pila lui Dumnezeu .
Si o face fara remuscari, ca doar preuteasa plange dupa o geanta noua, sau inima preotului dupa un Masseratti.
- nu mai continuu ca deja m-am turat si nu mai termin azi.
Ca şi @fata din vis, îmi place să intru în biserici în timpul săptămânii, când sunt goale. Fără lume, fără popi, doar baba care vinde lumânări şi iconiţe. Dar cel mai mult mi-ar plăcea să fiu protestant şi să merg la slujbe d’alea d’ale lor, unde se cântă gospel şi toţi sunt cuprinşi de frenezie, de bucuria participării.
Iguano, cum să vezi preotese la ortodocşi, dacă femeile n-au voie nici măcar să intre în altar? De, aşa vă trebuie, dacă sunteţi mai păcătoase decât noi
@Narcis: important e că eşti on topic!
): În bisericuţa asta erau. Chiar prea multe, că abia mai aveai loc pe interval, dar de obicei, mai ales în catedrale, sunt pe sponci şi mereu ocupate.
)
@Aşa e, Flo, voi sunteţi nişte sfinţi. Noroc cu voi că mai ţineţi stindaru´ sus!
@kekee, dar eşti de-a dreptul ponderat de data asta!
@Fratele Cristian (ce on topic sună de data asta!
@Alba, dacă ar să te judec după muzica pe care o asculţi…
@Geo, în faţa Celui de Sus ar trebui să fim la fel, indiferent cum ne prezentăm în biserică.
@Găbiţa, aşa simt şi eu.
(Observaţi că am învăţat şi eu ceva aseară şi i-am pus pe bărbaţi mai întâi şi abia apoi pe bicisnicele de femei!
Credinta, relatia cu divinitatea este o problema personala. Nu este nevoie de un intermediar cu barba care sa imi spuna cum sa cand, sa ma rog etc.
Cumnata-mea este religioasa. Are spirit religios in ea cat sa compenseze pentru lipsurile celorlalti. A tinut neaparat sa o boteze pe nepoata-mea in biserica, conform ritualului ortodox, respectat 100%. Cand popa a inceput sa spuna poezia lui, nemultumit de volumul redus la care noi cantam, a strigat: Mai tare, sa se auda! Sa se auda… UNDE? Ca asa ii convine lui? Sa ma lase.
Nu ma duc la biserica. Slujba de duminica nu exista pentru mine, nici cea de paste, craciun sau la alte sarbatori religioase. Am ceva mai bun de facut cu timpul meu.
“mosii basinosi si copchiii mucosi” sunt la putere!
decat sa te revoti, mai bine faci un blog!
doar nu vrei sa spui ca ti-a crescut tensiunea de la un rahatish ca asta!
de ce nu spui ca popa are casa la jumatatea bisericii (ca dimensiuni) si la dublu (ca valoare).
intreaba-l pe popa daca porcilor lui le plac coliva si cozonacii, prescurile si orezul….
poate mai scoti material pentru inca o postare!
off topic
as dori un sfat medical
se poate?
o adresa de mail, multumesc
@ virtual kid
Vaiii , dar cum poti sa zici asa ceva ???
Dar nu le da popa la oamenii sarmani ?
da, da!
le da! le tot da!
dar (mai ales) le ia!
Uite că pe tema asta nu reuşim să ne certăm…
Oare avem cumva dreptate?
Ideea este ca nu-i suficient sa crezi in Dumnezeu, trebuie sa faci si ceva pentru EL, ca de exemplu sa te rogi, sa mergi la biserica (unde e casa LUI), sa postesti etc. Acu’ hai sa nu generalizam, mai sunt si preoti cu har si care n’au vile, e adevarat, putini, dar mai sunt, acestia din urma putand fi de gasit mai ales la manastiri. Eu personal, am o mare problema cand vine vorba de spovedanie!
http://www.simonatache.ro/2010/08/03/jos-termopanele-de-pe-manastiri/
Nu generalizăm, dar nici nu putem nega evidenţele. Ca şi în cazul medicilor, preoţii se “descurcă” în orice condiţii. Sper că se înţelege că nu-i pun nici pe toţi medicii în aceeaşi oală, dar nici nu-i apăr sau le trec cu vederea când fac din meseria lor un negoţ.
iote cum le gasesc azi pe toate on topic! http://www.evz.ro/detalii/stiri/de-ce-sa-finanteze-statul-biserica-pentru-secularizarile-lui-cuza-si-opera-sociala-902150.html
Mel, aşa e! N-am văzut preot mort de foame!
Ca să vezi coincidenţă!
Nu cred că am participat la mai mult de două sfinţiri, iar de scris am scris doar de asta. Şi tocmai acum, când e vâlvă pe problema bisericească.
Vicontele de Bragelonne ( cre’ ca am scris bine ) sau ciclul Dune a lui Herbert sunt epistole fata de cat as scrie io spurcand sleahta despre care-i vorba .
Nu o fac pentru ca mi-e lene .
Exista astenie de vara ?
kekee, exista! Si de mine trag cainii…
Mă mir că la temperaturile de afară ne mai arde de intrat pe bloguri, în loc să vegetăm la umbră…
Buna seara!
Tocmai ce ne’a povestit gazdoiul de popa Briceag! hmm… destul de picante povestioarele, daaarr… tre’ sa faci ce spune popa nu ce zice popa! io asa stiu 
Popi si biserici
Si, apropo, am cunoscut viata dintr-o manastire de maici. Este o cu totul alta lume. Sunt f. multe de spus. Fiecare are o poveste.
Pe care o s-o spui sândva, nu?
Am multe poze de la manastire respectiva. este una f. cunoscuta. Am facut un album cu circuit inchis. Multe poze le am din viata de zi cu zi. Sunt impresionanta, ca si povestile de altfel
$ leidia
Şi pe mine m-au umplut de respect călugării de la două mănăstiri, când mergând cu un grup de broscari, care doreau să ia nişte icoane, s-au târguit CA ULTIMII ŢIGANI HOŢI DE CAI !!!
————–
Şi Ion Creangă povesteşte de măicuţe.
ps.
” Nu face ce face popa, ci ce zice el”
Hai să-ţi traduc :
Ia să nu vă fută grija de ce facem noi – lăsa-ţi-ne să ne facem potlogăriile în pace.
Kekee
Să mai pun paie pe foc?
Să-l las să ardă mocnit?…
Mai văd eu ce şi cum!
nu mai zic nimic .
http://www.simonatache.ro/2010/08/03/jos-termopanele-de-pe-manastiri/
De leneee nu zici tu nimic!
Nu-i aşa că-i caniculă mare şi la voi?
si pardoselile incalzite
Mel… vine tsunami!
Vai ce cuminţel este el în as´ sară!
Lamuriri:
pardoseli… ref la termopane si manastiri
tsunami solar
După atâta frig şi ploaie, parcă nici arşiţa nu mă mai sperie atât…
Bună seara
Am veni să semnez condicuţa, pardon, condica, iar acu’ mă duc să văz care-i treaba pe aci. Nu vă bucuraţi, mă întorc 
Flo, ce bine c-ai venit!
Saluti lumeeee!
Măi, da’ ce s-a ţinut lumea de topic, ca beţivul de stâlp. Nu-i a bună
@giana
Ce, crezi că io nu ştiu să scoţ limba? Na, să-ţi ajungă:
Mai uşor bre oameni buni cu vânzoleala, că m-aţi tehuit de cap
Ce face băiețiiiii?
Gregorie, de fete nu eşti interesat?
$ gregorie
Băieţii nu ştiu ce face, da’ măgaru’ şi-a pus o cană de vin roşu, să-şi facă gargară înainte de culcare
Flo….sa nu te ineci tata, trimite si la restul lumii cate un pahar…
Flo, e 11 si 7 minute! nu esti inca in pat????
@giana
Tu nu mai râde de mine, da? Că tu nu te scoli ca mine, la patru jumate.
Si da, noapte bună
@narcis
Da’ ce, tu mi-ai dat mie gogoşi? Pune-ţi pofta-n cui
Flo, eu te tachinez din dragoste, doar ştii
Noapte buna, te pup!
@giana
Asa Flo, aveam emotii acu’! Nu vreau sa te duci suparat la nani! suit drims!
Hello
Acum doar salut si las un semn, de saptamina viitoare voi fi prezent mai des caci vine concediul…
Promises, promises!
si gata!
Şi gata, Noapte bună?
si eu!
Băi kekee, umbli cu chestii încifrate!?
Te caută omu´ acasă da´ eşti plecat teleleu…
Deci v-ați culcat toți da? Ce bine… Vin să mă dau cu mopedul p-aici.
Doctore, şi tu eşti în concediu, de ai timp de giumbuşlucuri după miezul nopţii?
Mel, e trist daca Gregorie n-are n’are altceva de facut noptile decat sa se dea cu mopedul! Adica n-are si el un biped, ceva? ma intreb si eu…
Mopedul ca mopedul, dar cu mopeada cred că ar trebui să se dea! Dă nişte senzaţii uluitoare! Părerea mea!
sau bipeada, insist!
´Geaba insişti, că dom´ doctor pare a fi sătul de bipede, atâta timp cât se ocupă cu diagnosticarea celor gravide… Când e prea mult, zi de zi, ţi se apleacă!
Am inteles! Atunci il lasam sa se dea cu mopeada pe iarba proaspat tunsa!
Noapte bună, că m-a picnit somnul.
Noapte buna
click!
Pentru cei dintre voi ce au zis ba de una ba de alta de “popi”, am decis sa zic si eu vo’ doua cuvinte din partea cealalta a baricadei. De ce? Pt ca tati e preot. Buun… Sa incep dara:
1. Parintii mei, ce au acum copchii de 30 de anisori, au stat ani buni la tara, pana s-or decis sa-si mute catrafusele la oras, ca sa invete plozii la scoli mai bune. Daca era dupa tati, stateam in casa parohiala (noua, voia el sa construiasca alta, ca in cea veche sta si acum o preoteasa ramasa vaduva, care teoretic trebuia sa nu mai stea acolosha defel, dar crestini suntem). Mami insa a tinut musai sa ne facem casa noastra, ca “iesim acusica la pensie, si in casa parohiala vine preotul nou si noi ramanem pe drumuri”. Si cum au fost oameni strangatori, au inceput au tzspe ani sa stranga curelele, mai exact de la nunta lor, si cu banii ceia au luat caramida, care amu, dupa 32 de ani, e pusa acolosha la temelia casei noastre. Pan’ a putea sa ne mutam la casa, am stat in apartament, la etajul 10, vo’ 15 ani. Cu geamuri sparte, cu tocurile geamurilor de lemn batarior, dar nu se apucau oamenii sa investeasca nimic acolo, ca sa ne mutam la casa. Inca eram la bloc, cand s-a intamplat urmatorul eveniment: un nene ziarist a venit la tati la biserica, da-i cu cruci, da-i cu matanii, da-i cu smerenie ca cum ca dansul vrea sa afle istoria bisericii. Tati, naiv incurabil, ii povesteste de tate cele, ziaristul lipca dupa el, cateva ore, pana tati ii zice ca tre’ sa se duca pana la casa neterminata inca sa faca oaresice treburi. El cu hara-hara, s-o tinut dupa tati. Ajunge la poarta si da-i cu aparatul, desi de poarta vechie de lemn putred nu se vedea nici macar acoperisul. Abia atunci a inteles tati ca nu dorea dansul sa scrie vreun articol legat de biserica ci cauta samanta de “senzational!”. Dupa vreo saptamana, il vad pe tati, imbracat cu puloverul impletit de bunica, in picioare cu vesnicii ciorapi carpiti, plangand cu un ziar in mana. In ziar, un articol, care suna cam asa: ce case mai au preotii (sic!) din ziua de azi. Si le zicea: popa x (tati) ote ce casa mare are, cea mai mare de pe strada y (nema poza, ca na, ii obturase poarta, bat-o vina) , casa insirata pe o suprafata cat enjpe terenuri de fotbal. Si articolul ala, il cititi voi si va mai smintiti olecuta credinta…
2. O prietena buna avea tatal bolnav de cancer. Se duce omul asta iarna sa ii confirme diagnosticul banuit si sa ii prescrie operatii, tratamente, etc. Era in postul Craciunului, statea cumintel in salon. Vine purtatorul de cuvant, doctorul y, si ii spune “Vezi ca o sa vina niste unii de la televiziune sa faca un reportaj. Cand te-or intreba de ce esti aici, sa zici ca ti s-a facut rau ca ai tinut post”. Asa o si zis omul, ca imi povestea prietena cum l-au dat a doua zi la teveu si vai ce sincer parea tata-su, saracul, Dumnezeu sa-l ierte, ca s-o si dus intre timp. Si stirea ceeea senzationala tot voi o luati de buna…
3. Vede tati un mega-director-sef-ceva la o televiziune locala, oprise cu masina intr-o zona istorica a orasului. Da sa coboare sa-l salute, si-l vede ca din sacii de gunoi pe care ii avea in mana incepe a rasturna uniform tat felu de mizerii. Dupa ceva vreme, mega reportaj: uitati ce necivilizati is romanii, cum arunca dansii gunoaie cu nemiluita pana si in zonele istorice ale orasului, vai vai.
4. O amica a unei amice (ca in Domnul Goe) avea tatal bolnav de cancer, si ma roaga sa vina tati sa-i faca niste rugaciuni, sa vorbeasca cu el, sa-l linisteasca. Se duce tati si nu le ia niciun banut pe toate cele 5 slujbe, ca vorba ceea, amica amicei… Dupa o saptamana, amica nr. 1, care tocmai terminase in urma cu o ora de povestit unor prieteni ce mega-super-preot e tati, venind vremea sa plecam, remarca plina de veselie “eeei, dar din astea 3 masini, care are inchidere centralizata? Doar aia a popii, ca o duce greu, sarmanul”
Concluziile le trageti si singurei, nadajduiesc.
O zi faina si o saptamana si mai si!
Dragă Iulia, îţi mulţumesc pentru dezvăluirea acestei noi faţete a problemei preoţeşti. Sper că din postarea mea nu a reieşit decât faptul că familia preotului îmi e prietenă, deci n-aş putea zice ceva rău de ei pentru că nu mi-e în fire. Mă plângeam doar referitor la poziţia de mâna a doua a femeii în treburile bisericeşti. Cu asta sper că eşti de acord. Aşa cum spuneam înt-un comentariu de la postarea ce o preceda pe asta, eu sunt credincioasă, doar că nu practicantă. Faptul că despre preoţi se spun multe, e destul de adevărat. Probabil că şi dau motive pentru asta, dar nu trebuie să sufere toţi din pricina etichetărilor de genul ăsta. Eu sunt medic; am deci o meserie la fel de atacabilă de către răuvoitori. Cu toate astea, sunt prima care mă revolt în legătură cu actele nedeontologice ale colegilor mei.
Despre presă, am mai scris şi vom mai scrie. E totuşi un rău necesar, la urma urmei. Fără ei nu s-ar fi aflat nimic din “scrântelile” celor care ne conduc, indiferent de culoarea politică.
Să vă de Dumnezeu multă sănătate şi gânduri bune!
Sper să-ţi mai spui opinia şi în alte privinţe.
Draga Silavaracald (
inca nu ti-am deslusit numele, iertat sa-mi fie) sunt de acord cu cele zise de tine, dar (eternul dar 
)
- Femeile sunt puse in “pozitia a doua” datorita pacatului originar, al Evei. Eu o mai vad si ca pe un semn de respect ramas ce-i drept de multisor, la noi in biserica de exmplu nu se mai tine cont de cine sta la coada la anafura, femei sau barbati, tineri sau batrani, fiecare dupa cum se simte, si nu-s putine cazurile in care tancii dau din coate si intra-n fata, na, is tineri si cu olecuta mai putintica rabdare.
- Exemple din alte religii, imbatranirea in gandiri, “caposenia” canoanelor invechite… cred ca unii confunda canoanele cu traditiile babesti si mai cred ca nu tot ce-i vechi e musai rau. De exeplu, acu’ un an-doi, in Olanda s-a legalizat aparitia materialelor pornografice cu minori. Au luat apoi foc cei de la Bruxelles si si-au mai potolit avantul libertin comerciantii lalelelor.
- Preoti ce au calcat prin strachini, sunt, cu siguranta, multi. Asta e tare trist, mai ales pt ca neroziile lor indeparteaza de la credinta pe multi. Pentru ca oamenii uita ca atunci cand merg la slujba, la spovedanie, preotul este “purtatorul de cuvant”, o unealta a lui Dumnezeu. Pt ca oamenii uita ca Mantuitorul a spus “sa arunce primul piatra cel ce se stie fara pata”. Dar grija vecinului si aratatul cu degetul sunt sporturi nationale. iar presa… offf, draga de ea, de cand am trecut prin cele mentionate anterior, sed ghinisor si analizez orisice informatie pana a o lua de buna. In fond, orice padure are uscaturi si cel viclean are grija sa isi bage codita fix acolo unde stie ca poate lovi cat mai mult in credinta.
Cat despre ce a spus cineva mai sus, cum ca religia ortodoxa este “predata” de catre preoti ca fiind o religie in care trebuie sa traim cu teama de Dumnezeu, cred ca in calitate de copchil de preot, stiu cel mai bine ca nu teama trebe sa ne fie, ci respect, ceea ce e o cu totul alta mancare de peste
In fine, sunt multe de zis, multumesc frumos de urari si mi-oi mai da cu presupusul cum m-oi pricepe si alte dati
cred ca ostracizarea ipocrita a femeii de catre biserica crestina este marele punct slab al crestinatatii … si tocami acesta este punctul in care crestinismul a inceput sa fie lovit fara crutare … si nu de la Brown incoace, pentru ca fenomenul este mai vechi …
nu imi dau seama daca exista interese oculte in spatele acelor atacuri, dar ostracizarea asta este evidenta si pentru mine, cel putin, deranjanta …
Aşa o simt şi eu, că de aici a pornit totul.