Silavaracald

Un curent de inductie mai naravas ti-a prajit monitorul, asa ca, facand bilantul, constati ca decat sa-l repari, mai bine pui inca o suta-doua de Euro si-ti iei un laptop nou. Asa ca incepi sa faci sapaturi. O fac si ceilalti membrii ai familiei si cunoscutii, astfel ca pana la sfarsitul zilei ai o lunga lista de optiuni. Cele mai multe vin dinspre sotiorul care a dat o mana serioasa de ajutor ca sa se ajunga aici, asa ca e direct interesat sa-si redobandeasca linistea conjugala. In acelasi timp, el e si cel care ia decizia finala, ca doar plateste o jumatate din toata distractia asta:

-Am gasit unul la doar XXO de Euro, cu tot cu programele pe care le vrei tu instalate. Si-ti dau garantie pe viata. Baieti seriosi! Am mai lucrat cu ei… In chestiile astea, e bine sa apelezi la cei mai buni din bransa.

Incerci sa-i explici ca n-ai de gand sa folosesti laptopul pentru lansarea vreunei navete spatiale sau pentru simulari de razboaie atomice, dar n-ai cu cine, ca omul se simte oarecum cu musca pe caciula si vrea sa te serveasca ireprosabil.

-Maine la 10 il ai. Sa-ti faci timp sa mergem acolo, sa le spui ce si cum vrei sa fie!

Te scoli cu noaptea in cap, te samponezi, iti dai si cu ceva smacuri pe fata (ca ai invatat asta din Mademoiselle), nu de alta, dar vrei sa fii in cea mai buna forma cand vei da ochii cu noua scula, ca stii cat de mult conteaza prima impresie.

Te infiintezi la sediul firmei si faci cunostinta cu patronul ei. Amic cu barbatu-tau. Cu care se aseaza la taclale, razand zgomotos, pe tine pasandu-te pustiului care se ocupa cu programarea. Te bucuri ca ei nu participa la intrevederea asta; nu de alta, dar imberbul te jigneste cu tot felul de termeni de care n-ai habar, asa ca iti speli onoarea spunandu-i ca esti bata la informatica, dar stii exact la ce vrei sa folosesti unealta pe care urmeaza s-o cumperi. Imberbul se uita la tine cu o fata impasibila, din care nu-ti dai seama daca doar il enervezi sau ii faci si mila pe deasupra; sau ambele la un loc. Pentru unul ca el, o clienta ca tine e un fel de pitzi de care o sa rada copios cu prietenii lui seara, la bere.

Te intorci la ceilalti doi, exact la timp ca sa prinzi o replica ce-ti da de gandit:

-De obicei, suntem firma serioasa, adica ne tinem de cuvant; cand ne tinem!

Si hi-hi-hi si ha-ha-ha, dar tie nu-ti vine deloc sa razi, ca esti in urma tare cu postarile si -colac peste pupaza- iti da ghes o idee care se cere neaparat pusa pe hartie. Adica, pe computer. Ma rog, intelegeti voi… Nu trece mult si ti se confirma negrele banuieli: furnizorul intarzie sa apara, dar nu-i nimic, “doamna poate merge unde are treaba, ca o sun eu cand vine”. Intradevar, te suna, dar numai pentru a te anunta ca treaba pica pentru ziua de azi, dar maine, musai… Il injuri in gand de-l treci toate raurile si fluviile tarii, dar ii raspunzi politicos (insa destul de intepat), ca doar nu vrei sa te pui rau cu amicii sotului tau. Iti scoti insa parleala sunandu-l pe acesta din urma si frecandu-i ridichea. El se ofera atunci sa intervina ca sa urgenteze lucrurile, dar il opresti explicandu-i ca ai avut tu grija sa fii destul de scarboasa cu ala la telefon, asa ca mai bine nu!

Esti in faza in care laptop ioc iar tu esti scoasa din joc pentru inca 24 de ore. Asa ca-i faci o vizita sorei tale, care se bucura ca ai venit stai putin cu nazdravanul ei, ca ea tocmai are ceva treaba prin oras si parca nu l-ar lasa singur; nu de alta, dar ieri picimanul tocmai a vrut sa dea iama prin sticla cu diluant si numai mirosul neplacut l-a oprit sa traga o dusca. Ii zici ca da, cum nu, o impingi lejer din drumul tau si te infigi in fata laptopului, verificandu-ti corespondenta.

-Esti sigura ca esti in stare sa ai grija de el? intreaba ea cu o unda de neincredere in glas.

-Da, sunt sigura, ii raspunzi tu in timp ce tastezi rapid un raspuns la un email vechi de vreo doua zile. Cand ziceai ca te intorci? Vineri? zici ca sa vada ca esti totusi cuplata la ce-ti spunea.

-Mai bine, lasa… spune ea si incepe sa-l pregateasca pentru somnul de pranz.

Pustiulache insa nu se da adormit cu una cu doua, ma-sa incepe sa-i vorbeasca de Sfantu’ Nicolaie, el incepe sa chiraie preventiv si, constatand ca nu te mai poti concentra, te oferi sa-l asisti, spunandu-i o poveste. Te asezi langa el si incepi sa-i torni in ureche toate pataniile tale din ultimele  zile, iar el asculta cu ochii cat cepele, ca tare-i mai place sa se bucure la necazurile altuia. Vazand ca lucrurile o iau pe fagasul al’ bun, sora-ta incepe sa se imbrace de oras. Cand simti ca te cuprinde somnul si te astepti ca picimea sa sa fie cel putin in acelasi stadiu de adormire, il vezi strecurandu-se binisor din pat, la bucatarie, ca si-a amintit ca are o placinta cu mere si i s-a facut brusc foame. Printr-o neasteptata asociatie de idei, iti amintesti ca ai uitat catelusa inchisa in masina, in toiul vipiei, asa ca o stergi de acolo cu viteza gandului, lasand-o pe sora-ta pe jumatate imbracata si cu pustiul mai vioi ca oricand pe cap.

-Scoate-o de acolo si ad-o aici! sugereaza ea.

Tu esti deja aproape la usa blocului, asa ca-i strigi de acolo:

-Mai bine nu. Nu vezi ce nebunie e aici? Ea ar mai lipsi!

Pleci de acolo in tromba, intrebandu-te ce-a apucat-o de s-a imbracat cu hainele alea bune, daca tot n-avea de gand sa iasa. Zapacita fiinta! Oare cu cine o semana!?