Ce ți-e și cu memoria asta!
Ieri am încercat să-mi plătesc câteva facturi prin homebanking. Cum mintea mea e de aproape o lună în vacanță, mi-am zis: ”Ia să mă concentrez eu și să tastez corect PIN-ul!” Până aici mi-a fost! De obicei îl butonez ca în transă, și nu l-am greșit aproape niciodată. Odată pus însă creierul la treabă, s-a blocat. Uite așa, de-al naibii! Adică, ce, îi dau eu lui comenzi? De parcă nu și-ar face bine treaba când îl las de capul lui… Drept pentru care mi-a făcut ”bucuria” de a-mi șterge complet respectivul cod din memorie. Știam doar aproximativ două cifre din el. Ba, parcă o întrezăream și pe a treia, la plezneală. Cu a patra mi-a rămas dator. Așa că m-am uitat în mobil, unde, la numele fostei mele cățelușe salvasem PIN-ul. Credeam eu! Adică, de salvat, era salvat, dar ăla vechi…
Mi-am forțat norocul și am format un număr care aducea cu PIN-ul meu. Trei încercări, trei rateuri, dispozitiv Token blocat!
Așa că azi, la bancă, cu miloaga!
Funcționara: amabilă, îndatoritoare. Plăcut atitudine la ea!
-Mai știți care era întrebarea-cheie?
Pe ecranul din nou gol al creierului meu se afișează mare cât o zi de post numele bunicului meu dinspre mamă; ăla de la care mi-am luat demi-pseudonimul de scriitor. De fapt, l-am luat după porecla lui, că numele-i destul de neobișnuit și particular zonei, așa că nu l-am considerat suficient de potrivit. Îi zic:
-Întrebarea n-o mai știu, dar știu răspunsul: Xxxxxxx.
Femeia zâmbește și începe să caute prin computer.
-Am găsit-o! ”Care este numele de fată al mamei dumneavoastră?”
Ca să vedeți că nu-s dusă total. Și totuși, ce puțin îi trebuie memoriei noastre s-o ia razna! Cât de fragili suntem la urma urmei! Și când te gândești ce aiurea ne purtăm cu ea. O încărcăm cu lucruri inutile, o bombardăm cu informații false, o alcoolizăm uneori peste măsură, o drogăm din prostie sau curiozitate, o obosim cu nopți nedormite ș.a.m.d.
Nu știu voi ce aveți de gând cu a voastră, dar eu vreau să am puțin grijă de a mea; nu de alta, dar am de gând s-o mai folosesc, nu s-o dau la rebuturi. 
Strigo on 
Mit fals | Pentru Mures on 
Traian on 
andruska on 
giana on 
Miorlaupufos on 
silavaracald on 
Trackbacks
[...] Memoria noastră cea de toate zilele Thu Aug 26, 2010 11:43 am Ce ți-e și cu memoria asta! Ieri am încercat să-mi plătesc câteva facturi prin homebanking. Cum mintea mea e de aproape o lună în vacanță, mi-am zis: ”Ia să mă concentrez eu și să tastez corect PIN-ul!” Până aici mi-a fost! De obicei îl butonez ca în transă, și nu l-am greșit aproape niciodată. Odată pus [...] [...]
[...] sa citesti: Memoria noastră cea de toate zilele Post Published: 26 August 2010 Author: admin Found in section: Si La Vara [...]
[...] Obeadă, Andi Bob, Cosmin Ştefănescu, Gabi123, Ana Usca, ISU, Caius, Cristian Lisandru, Mika, Melami, Simion [...]
[...] se afla câte o vitrină înaltă până în tavan, în interiorul cărora erau aşezate servicii de pahare de cristal. Uşa camerei era din lemn maroniu cu geamuri dreptunghiulare. În timp ce [...]
[...] Melami – Memoria noastră cea de toate zilele [...]
34 Comments
O agendă veche, de prin 1900 toamna, cu parolele scrise.
Nu exista altă soluţie, cu tehnologia asta, au devenit prea multe.
În scurtă vreme o să avem parolă şi la uşa de la WC.
La pretul din imaginea postata, as vrea si eu cateva sute de grame, de pofta!
Daca ar fi asa simplu!!!!
de curand am citit despre niste cercetari care au drept scop strangerea tuturor parolelor unui om in telefon.
proiectul este finantat de catre doua companii de telefonie.
intentia ar fi sa te lege de telefon, vorba ta, si cand mergi la KK(o).
Bună idee, băieți!
Vă dați seama cum o să fie când uiți parola de la wc și ai mâncat prune, pe care le-ai stins cu bere!
Bere şi prune
Nu stai tu bine cu memoria, dar cu imaginaţia….
Se intampla cum spuneau batranii : ” Unde-i caca sa ma ush”
@tetris
Imaginația ca imaginația, dar o bate de la distanță experiența!
@pepe
Tu ce te râzi, aricosule!
Zi drept, n-ai pățit-o niciodată?
Dacă spun că nu am păţit-o mă crezi ?
1- pentru că nu mă risc să fac mix-uri aiurea când sunt în deplasare
2- pentu că mă orientez rapid la primul semn de deranj tehnic. Nu am fo niciodată curios să văd cum e pe ultima sută de metri.
3- pentru că am avut norocul să nu o păţesc.
Acasă în schimb, a fost noapte când am pus laptopul pe chiuvetă şi m-am uitat la un film întreg, că mă săturasem să mă tot ridic din pat la fiecare 15 minute.
ps.
râdeam pt. că mi-am adus aminte de scrierea ta
Maaaaarrrrreee ghiduşă mai eşti, tu năşico !
Cel mai rau am patit-o odata cand am venit dupa drum lung pe o caldura infernala. M-a apucat si cufureala dar si vomitatul . In acelasi timp. In 5 min m-am deshidratat de nici nu mai tineam pe picioare. Si acu’ ma ia cu fior pe spinare cand mi-aduc aminte.
Ce afis romanesc
hihihih
eu incerc sa nu uit pin-ul
Problema mea este ca am cam multe: cel de la interfon de acasa, cel de la interfon de la lucru, cel de la home banking apoi cel de la cele 3 carduri folosite. Pluuuuuuus… parole pentru 4-5 conturi de mail, pentru 6-7 conturi pe diferite site-uri etc
Si toate in mintea mea… nu e de mirare ca nu fac nimic altceva, doar repet in gand coduri si pin-uri si parole.
Mi-e dor de Laura si de Florian
Saluti lume dragă!
@kekee
Deci, ai pățit-o și tu, că bănuiesc că nu-ți scriai memoriile pe buda aia!
@pepee
Welcome to the Club!
@Poliția
Mie la sută!
@Zac
Multă treabă pe capul tău!
@Geo
Și mie. Flo trebuie să apară în curând, dar strigoița… mai va!
@m3bis
Sefuuuuuuuu! Ai mila de o biata si amarata copila din Ardeal, si pune-i statistici pe blog. Pretty pleaseeeeee
Fii fată mai demnă dacă vrei să obții ceva de la un bărbat, fie el și șef! Amenință-l cu blesteme, descântă-i, promite-i marea cu sarea, stoarce câteva lacrimi și un oftat resemnat, suge…rează-i recompense atractive etc. Ce, tot io să te învăț și asta? Ai preluat metoda ”copil sărac de la țară” a ariciului. Cu care, btw, nu l-a impresionat deloc pe tetris!
@SLVC
Sssst, soro, taci! Ca eu le iau metodic, ca la scoala. Acum cu mila, maine cu promisiuni fara acoperire, poimaine cu amenintari cu practici vodoo
Acum te recunosc!
Nu de alta, dar fazele descrise până acum le-am simțit pe propria-mi piele deja.
Secretul parolei stă în desecretizarea ei
La mine treaba-i simplă. Le ştiu restul din familie, mai ales PIN-ul de la carduri
@ şlvc
deci aşa ! ?
Pot să o înregistrez la OSIM ?
@sebra
La noi e invers! Eu o știu pe a peștișorului, el pe a mea, nu! Avantaj: eu!
@kekee
Da, dar numai cu menționarea sursei. Doar așa am șanse să rămân în memoria posterității!
ok ! o să înregistrez metoda kekee – ” copchil sărac de la ţară ” – şi voi cita blogul drept – ” primul hrisov unde este pomenită
.
Adevărul e că dacă stau să mă gândesc bine , nu cred că am stat la ţară 1000 de zile în total. Când eram junior nu vroiam să merg, că gaşca de prekini era acasă la oraş, iar apoi tot plecat pe la şcoli şi muncă.
Umorul tau e teribil! Acuma, stiind ca ai avut de “patimit” (noroc cu functionara), faza a fost memorabila! Iar afisul…Cerveaux a la roumaine, vorba unuia , as plange dar nu pot de ras! Asta este!
M-ai binedispus, aveam nevoie. O seara frumoasa!
P.S. Acum ti-ai salvat pe undeva codul?!
Ca eu am dat fuga-fuguta, datoare! 
Da l-am scris în vreo trei locuri.
Sper să-mi mai amintesc unde, când o fi cazul!
bă ce pustiu e p-aci !
ooooooo ?
Uite de asta nu stau eu niciodata cu pinurile, codurile standard si de fiecare data imi pun unul care sa insemne ceva; iar parolele mele sunt peste tot diferite, dar seamana intre ele… de exemplu dac ala blog parola este 1800toamnablog atunci la mail sigur va fi 1800toamnamail.
@Bogdan
Altă idee bună!
Mersi!
Iar PINurile pot fi mai usor de memorat daca le tii minte sub forma unui cuvant gandindu-te la tastele de la calculator – de exemplu 2838 poate fi tinut minte mai usor ca “ateu” (2 e pe tasta a, t pe tasta 8, e pe atsta 3, u tot pe tasta 8).
Asta-mi pare deja ca o anagramă incriptată! Îți trebuie creier, ori eu am doar o țârușică de mintiuță!
O să pățesc ca savantul ăla care memora numerele de telefon făcând analogie cu date istorice importante; o dată se dădea de ceasul morții că uitase anul de naștere al lui Shakespeare și n-o putea suna pe nevastă-sa ca să-i spună că întârzie la masă.
se mai intampla din astea. Eu mai incurcam pinul cu codul de la alarma de la serviciu si invers. Dar lucrurile pe lumea asta au o rezolvare, asa ca nu a fost mare bai.
In ce priveste creierul, e bine ca-l avem, fiecare dupa posibilitati, la bucata sau la kilogram. 
@Găbița
La tonă nu s-ar putea? Să ne vezi atuncu cu capul cât casa, de am avea nevoie de un trailer ca să ni-l care?!
e bine asa….te gandesti cate fatutze au creierul cat o nuca? Ele cu ce sa-l transporte saracele?