Numele secret

Vi se întâmplă câteodată ca un cuvânt să vă sugereze ceva ce nu are nicio legătură cu semnificația lui reală?

Mie da, destul de des. De exemplu, ”Hunedoara”.

Bun, știu că e orașul meu natal, fostă cetate a Huniazilor, fost centru siderurgic de primă mărime, apoi a doua, dar nimic din toate astea nu-mi sunt sugerate de denumirea lui ci… imaginea unei femei tinere, subțiri, învăluite într-un palton amplu, care pică în falduri pe lângă trupul puțintel, aplecat spre încuietoarea ușii pe care încearcă s-o descuie cu o cheie mare, zimțată… Asta e ”Hunedoara” mea; mama mea tânără, fragilă, aterizată de curând într-un oraș muncitoresc, într-o lume atât de diferită de cea a satului de munte de unde vine și unde oamenii se cunosc cu de-amănuntul. Prea tânără spre a putea fi angajată undeva, dar nu îndeajuns încât să nu mă aibă deja pe mine. Speriată de  forfota din jur, dar încercând să-i țină piept, spre a nu-și dezamăgi soțul voluntar și tenace… un copil și el acolo, la cei 21 de ani pe care-i avea. Tata era mai degrabă furnalul, furia rece, vorba scurtă, privirea  de oțel… Mama însă era… Hunedoara. Așa i-am pus numele chiar înainte de a afla că al ei rimează cu al orașului: Marioara. De fapt, Maria, dar cuiva i s-o fi părut că e mai ”domnesc” să i se spună așa, deci în ăst fel o strigă toți.

Marioara-Hunedoara mea a crescut aproape odată cu mine, de aceea am simțit-o mai mult ca pe o soră decât ca pe o mamă.

Acum nu mai e subțire ca atunci când a trebuit să fie internată pentru că risca să se dezintegreze de slabă ce era; mă așteptam mereu s-o văd luată de vânt și depusă undeva, în vârful plopilor care mărgineau strada… Simțeam nevoia s-o ating din când în când, să mă asigur că e încă lângă mine… S-a întors de la spital alta: umflată de cortizon, măcinată de o foame continuă, placidizată de tratamentul nepotrivit, aproape criminal… ”Hunedoara” mea era aproape să fie ucisă de chimicale.  În timp, s-a remodelat din masa pufoasă în care o transformaseră doctorii, dar n-a mai fost niciodată ca înainte. Era mai degrabă Deva; sau Alba; sau Orăștie… Câteodată, în câte o după amiază eternă, când -stând cu coatele sprijinite de geam-  ne întreceam care va auzi prima sirena trenului de 5 și un sfert, mama era Simeria… Așa că numele ei vechi a glisat și s-a suprapus, cum era și firesc, peste alcătuirea de blocuri, străzi, parcuri, clădiri publice și piețe care formau orașul.

Acum, dacă mă întrebi ce e Hunedoara, știu.  Dar numai când sunt prezentă în mine, cea de azi; când sunt cu mintea odihnită. Dacă însă mă trezești brusc din somn sau dacă-s cu gândurile împrăștiate și-mi șoptești numele secret al mamei mele, o văd din nou cum era atunci: subțire, nedumerită, inconsistentă…

Trackbacks

  1. By Numele secret - Ziarul toateBlogurile.ro on 10 septembrie 2010 at 00:09

    [...] Numele secret Fri Sep 10, 2010 0:05 am Vi se întâmplă câteodată ca un cuvânt să vă sugereze ceva ce nu are nicio legătură cu semnificația lui reală? Mie da, destul de des. De exemplu, ”Hunedoara”. Bun, știu că e orașul meu natal, fostă cetate a Huniazilor, fost centru siderurgic de primă mărime, apoi a doua, dar nimic din toate astea nu-mi sunt sugerate de [...] [...]

  2. By Numele secret | Pentru Mures on 10 septembrie 2010 at 04:00

    [...] aici: Numele secret Post Published: 09 September 2010 Author: admin Found in section: Si La Vara [...]

  3. By piesă pentru dimineaţă… | اBlog Feminin on 10 septembrie 2010 at 12:11

    [...] Caius, Lisandru, http://www.ciulea.ro/pana-ciulea-revine-de-la-govora/Dan, Flavius, Ioan UscaPaulMelCristianTeo. This entry was posted in dans, dor, femeie, filosofie, tequila, viaţă. Bookmark [...]

  4. [...] Lisandru, Teo Negură, Paul Gabor, Gabitzu, Gabriela Ilieş, Geanina Lisandru, Georgiana Mocanu, Melami, Se-cret, Dan (Ziarul de la 5), Bogdan Epureanu, Cati Lupaşcu, Dan din Maramureş [...]

  5. By Bilanţ | Ioan Usca on 11 septembrie 2010 at 11:58

    [...] Melami [...]


46 Comments

  1. Posted 10 septembrie 2010 at 00:29 | Permalink

    Nu stiu de ce, dar mi-ai adus aminte de versurile lui Nichita –
    “E un spectacol de neuitat acela
    de-a şti,
    de-a descoperi
    harta universului în expansiune,
    în timp ce-ţi priveşti
    o fotografie din copilărie!”

    Frumoasa Hunedoara ta happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  2. Posted 10 septembrie 2010 at 00:31 | Permalink

    Mi-au dat lacrimile…

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  3. Posted 10 septembrie 2010 at 00:37 | Permalink

    cu adevarat emotionanta aceasta postare.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  4. giana
    Posted 10 septembrie 2010 at 01:50 | Permalink

    Uite cum ne faci tu să dăm apă la şoricei….sad

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  5. Posted 10 septembrie 2010 at 08:53 | Permalink

    M-ai dat peste cap cu postul asta!
    E bine sa stiu ca mai sunt oameni care sa simta asa si mai mult, sa fie in stare sa isi exprime ideile in un mod asa de memorabil!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  6. pepe
    Posted 10 septembrie 2010 at 09:05 | Permalink

    Mi se pusa un nod in gat. Aia facusi tu .

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  7. Posted 10 septembrie 2010 at 09:17 | Permalink

    Asta m-a mirat si pe mine intotdeaua. Desi stai cu aceeasi persoana in casa zi de zi, cand inchizi ochii si ii rostesti numele, o vezi in mintea ta tot cum era in primele clipe cand ai intanit-o happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  8. Dan
    Posted 10 septembrie 2010 at 09:37 | Permalink

    Vezi? Ăsta e cusurul tău: după ce-ţi seduci cititorii cu o scriitură mustind de umor de foarte bună calitate, îi izbeşti de glie cu câte un text din ăsta plin de tristeţe. De la şăgălnicie la melancolie distanţa poate fi doar de un singur clic.
    Şi, apropo, mama ta a văzut această spovedanie?

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  9. kekee
    Posted 10 septembrie 2010 at 09:41 | Permalink

    Ştii că deobicei nu-mi lipsesc cuvintele .
    Acum deşi aş avea aşa de multe de zis, nu mai pot zice nimic.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  10. Posted 10 septembrie 2010 at 09:47 | Permalink

    Emotionant text. Este una dintre cele mai placute lecturi din ultima vreme. Iubesc oamenii care nu uita ca ….” am avut si eu o mama si un tata” (Octavian Paler, raspunzand intrebarii daca mai crede in iubire… )

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  11. Posted 10 septembrie 2010 at 10:08 | Permalink

    Foarte frumos happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  12. Miorlaupufos
    Posted 10 septembrie 2010 at 11:12 | Permalink

    Superb, superb, stofa de scriitoare, ce mai incolo-incoace.

    Apropo, ce puneti voi la cale, nebunaticilor, cu Venetia? Haaaa?

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  13. silavaracald
    Posted 10 septembrie 2010 at 11:32 | Permalink

    Multumesc tuturor pentru aprecieri. happy
    @Miorlau
    Carnavalul! Hai cu noi! Sa vina cu noi cine doreste, s-o facem lata! Sa-i mancam nervii ariciului! big grin Inceputul lui martie, 2011!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  14. kekee
    Posted 10 septembrie 2010 at 11:40 | Permalink

    @ miorlău
    du-te la mine acasă, mergi la categorii, dai clic pe turist, şi meeergi cu scrolul până în josul paginii .
    Povestea incepe cu Veneţia 1 .

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  15. Miorlaupufos
    Posted 10 septembrie 2010 at 11:51 | Permalink

    Ariciule, sa-ti creasca tie tepii, dar eu nu stiu sa ajung la tine acas’.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  16. kekee
    Posted 10 septembrie 2010 at 11:51 | Permalink

    @ slvc
    Mai tare decît mi i-au mâncat azi dimineaţă gagicile de la servici, nu ai cum .
    Dacă erau bărbaţi îi pocneam ( şi sunt o persoană pacifistă ).

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  17. kekee
    Posted 10 septembrie 2010 at 11:52 | Permalink

    @ miorlău
    arici sunt ?
    caută-mă in blogrollu’ lu năşica.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  18. pepe
    Posted 10 septembrie 2010 at 12:57 | Permalink

    Eu ii mananc tot ce are prin camara si prin frigider ariciului. Hehehehehe.
    L.E
    Si-i beau si alcoolul. Inclusiv ala medicinal.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  19. Posted 10 septembrie 2010 at 15:30 | Permalink

    Uite-aşa am adăugat un nou oraş de vizitat.

    Şi-am vorbit şi în rime! big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  20. Posted 10 septembrie 2010 at 15:42 | Permalink

    @pepe
    De-ăla nu mai are, că l-a pus la vișinata făcută cu reâeta de la Ibănești. Vă povestesc eu și despre asta! winking
    @Zeița
    Să-mi spui când o faci, să se pregătească cu bunătăți! happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  21. Posted 10 septembrie 2010 at 15:42 | Permalink

    Sa veniti la sediul Politiei Rutiere si sa depuneti permisul de conducere pentru nerespectarea prioritatii la trecerea de pietoni la zebra din strada Mihai Viteazu colt cu Cetatii, la ora 12,30. Se poate si maine, dar sa aduceti si o inghetata cu vanilie!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  22. Posted 10 septembrie 2010 at 15:44 | Permalink

    Măi, tu mă bagi în belea! rolling on the floor
    Uite așa află peștișorul pe unde umblu, nu-i nevoie să plătească detectiv s-o afle! laughing

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  23. Posted 10 septembrie 2010 at 19:48 | Permalink

    … de ce nu… Constanţa??? happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  24. Posted 10 septembrie 2010 at 19:54 | Permalink

    Poate fi și Constanța. Sau Tulcea. Sau Zimnicea…

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  25. giana
    Posted 10 septembrie 2010 at 20:22 | Permalink

    Mifty, tu faci eforturi sau esti natural? big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  26. kekee
    Posted 10 septembrie 2010 at 21:25 | Permalink

    @ slvc
    aşa-i când eşti VIP, te vede lumea şi când nu vrei.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  27. Posted 10 septembrie 2010 at 21:39 | Permalink

    “Mifty, tu faci eforturi sau esti natural?”
    … o fi de bine, o fi de rău… o fi de dor, o fi de cătănie… big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  28. giana
    Posted 10 septembrie 2010 at 22:14 | Permalink

    Mifty, la cum mă cunoşti tu pe mine, ce zici? o fi de bine sau o fi de rău? De dor şi de cătănie nu-i sigur!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  29. Posted 10 septembrie 2010 at 22:23 | Permalink

    mdea… recunosc: uneori fac eforturi să fiu natural!!! hee hee

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  30. giana
    Posted 10 septembrie 2010 at 22:24 | Permalink

    Mifty, acum a fost un moment în care ai fost natural! meriţi un pupic kiss

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  31. silavaracald
    Posted 10 septembrie 2010 at 22:39 | Permalink

    @kekee
    Așa e când ești vipie, nu vipă! rolling on the floor
    @Geo, mifty
    Saliut! Nu mi-a mers netul până acum… sad

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  32. giana
    Posted 10 septembrie 2010 at 22:45 | Permalink

    Mel, bine ca si’a dat drumu’! big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  33. giana
    Posted 10 septembrie 2010 at 23:20 | Permalink

    sau nu… sad

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  34. giana
    Posted 10 septembrie 2010 at 23:37 | Permalink

    Bineee, am inteles! In seara asta n’aveti chef happy Noapte buna!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  35. silavaracald
    Posted 10 septembrie 2010 at 23:41 | Permalink

    Stai, fată, că avem, dar nu prea estem legătura bună!
    Oricum, lumea e prinsă cu altele, cred, așa că mai vorbim… happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  36. giana
    Posted 10 septembrie 2010 at 23:51 | Permalink

    http://www.letsdoitromania.ro/sustine-proiectul/

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  37. silavaracald
    Posted 10 septembrie 2010 at 23:56 | Permalink

    Da, șefa, să trăiți!
    Mă înregimentez!
    Dar cred c-am și făcut-o, dacă e chestia aia de pe FB… i dont know

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  38. giana
    Posted 11 septembrie 2010 at 02:00 | Permalink

    kiss
    aşa, de control tongue şi de noapte bună!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  39. silavaracald
    Posted 11 septembrie 2010 at 02:04 | Permalink

    @Geo
    kiss
    Și Click!
    Nah, că ți-am luat-o înainte! big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  40. giana
    Posted 11 septembrie 2010 at 02:13 | Permalink

    “Maman”, pot să mă duc să-mi iau un colţ de pâine de la bucătărie? Promit să nu fac gălăgie…mă roadi în stomac sad

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  41. Posted 11 septembrie 2010 at 07:33 | Permalink

    Buna dimineata!
    Copil catre mama si de la mama la mama!
    Aseara nici n’am putut citi pana la sfarsit (dipa ziua de ieri…winking, azi, da!
    Te imbratisez cu drag!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  42. Posted 11 septembrie 2010 at 12:01 | Permalink

    Și eu, Leidi! kiss

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  43. Posted 11 septembrie 2010 at 18:43 | Permalink

    Am citit.
    Am recitit.
    …fara cuvinte…E o iubire, si nu orice iubire….O mare iubire.
    ………………………
    Comentariile m-au readus in prezent. Deci Venetia, deci Carnevale, deci martie…eu SIGUR VREAU sa merg cu ai mei. Acuma sa vedem, ca mai sunt cateva minore conditiuni. winking O zi senina! happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  44. Posted 12 septembrie 2010 at 01:58 | Permalink

    nu numai un cuvant trezeste felurite povesti,lumi, ci si un sunet muzical repetitiv,o voce,o privire,un raset de copil, o imagine vazuta in treacat,etc.mie cuvintele,imi arata atatea posibilitati in mine…este fermecator cand ele sunt exprimate,impartasite,asa ai facut tu.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  45. silavaracald
    Posted 12 septembrie 2010 at 02:05 | Permalink

    Mulțumesc, sufletdeschis! happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  46. Posted 12 septembrie 2010 at 12:21 | Permalink

    Silavaracald, pot sa te imbratisez? sad

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu

Post a Comment

Your email is never shared. Required fields are marked *

*
*