Proaspăt căsătoriți și de-abia mutați în Craiova, nu aveam încă unde sta, așa că am acceptat invitația unuia dintre foștii colegi de facultate ai ”peștișorului” și ne-am instalat în apartamenul lui. Nu eram singurii homleși de acolo, fiindcă că ex-colegul locuia deja cu încă doi amici, așa că era cam înghesuială în apartamentul acela de numai două camere: patru bărbați și o femeie. Evident că ni s-a dat o cameră separată, ceilalți trei înghesuindu-se în living.
Holtei abia ieșiți din facultate, nu prea se înghesuiau cu făcutul curățeniei, iar dusul gunoiului devenise deja o problemă atât de discutată încât găsiseră o soluție cel puțin idioată: îl aruncau în cămară, până când nu mai reușeau să închidă ușa, moment în care o goleau, folosind o lopată și mai multe găleți mari, pe care le cărau cu schimbul la ghenă, o după amiază întreagă.
Simțind eu mirosul care venea dinspre locul cu pricina, am stat cu gura pe ei până când am reușit să-i fac să golească respectiva cămară, pe care am spălat-o și dezinfectat-o cu ce am avut la îndemână. Ba, mărturisesc că m-am ajutat și cu ceva cloramină ”împrumutată” de la spital. Da, dar deja deranjasem ceva obiceiuri acolo, așa că ne-am trezit, după un timp, cu un șoarece care-și căuta pesemne semenii, dar, în mod sigur, un nou culcuș. Îl zăream traversând lip-lip-lip-lip bucătăria, apoi ascunzâdu-se în vreun dulap sau strecurându-se pe sub ușă, în fostul lui rai, de unde se întorcea rapid, alungat de mirosul de clor.
În una din seri, numai ce văd capul unuia dintre băieți în cadrul ușii, chemându-ne afară. Al meu dormea dus, așa că am ieșit eu să reprezint tânăra familie. M-J, numai în chiloți și un maieu care prinsese vremuri mai bune, cu o privire cruntă și înarmat cu o merdenea, pândea de după arangaz. Drept să zic, m-a cam luat cu fiori. Simțisem eu că am cam întins coarda refuzând apartamentul pe care ni-l propusese fabrica unde lucra ”peștișorul”, pe motiv că e în cartierul țigănesc al orașului, dar nu credeam ca lucrurile să fi ajuns deja la soluția finală în ce ne privea.
-Stai pe partea aialaltă, că-l împing spre încolo, zice el. Dă-i cu papucul ăla în cap câd apare. Ești gata?
-Cui? întreb eu parțial revenită din șoc și din somn.
-Șoricelului! S-a ascuns sub aragaz. Trebuie să-l prindem, că altfel și-aduce aici toate neamurile și ăia suntem; am belit-o într-un mod cât se poate de artistic!
M-am prins rapid, așa că m-am ciucit de partea cealaltă a instrumentului de gătit, așteptând să se ivească dihania hăituită de colegul nostru de apartament. Care a apărut: mărunt de abia-l puteai zări, de culoare gri-deschis, derutat la culme, dar și indispus, cu mustăți războinic zbârlite și privire hăituită. Mergea rapid, aproape una cu pământul, într-un mod aproape comic. M-a umflat râsul și am dat-o-n chicotit, neputând schița nicio mișcare, darămite să mai și tabăr pe ăla mic cu pantoful.
-Dă-i la cap! Dă-i la cap! urla M-J ca bezmeticul. Ce stai și te hihirezești ca proasta?!
Remarca asta a avut darul de a-mi tăia toată dispoziția comică, așa că m-am făcut spre el cu papucul ăla, amenințător.
-Pe cine faci tu proastă, măi!? Poate vrei să te ating cu ăsta, să vezi și tu cum e! Cum să-i dau la cap când e atât de mic! Uită-te și tu ce drăgălaș îi; parcă-i Jerry!
La care, dezarmat, începe să râdă și el, căzând în fund pe pardoaseală, cu merdeneaua între picioare.
-Scuze, scuze, zice el împăciutor, după ce se oprește din râs. Dar am crezut că înnebunesc când te-am văzut cum te uitai la el ca hipnotizată. De trei seri îl tot pândesc și, când să-i vin de hac, îmi vii tu cu textele astea că ce mic și drăguț e el și cum are și el dreptul la viață, băga-mi-aș picioarele în ea de viață!
Tot l-au prins în cele din urmă, folosind o cursă clasică de șoareci. Am refuzat să-l privesc, deși o zi întreagă l-au arătat, victorioși, oricui intra în apartament, de parcă răzbiseră în luptă dreaptă împotriva leului din Nemeea și nu a unui biet șoricuț derutat.
Așa-s eu: nu-mi pot măsura forțele decât cu cineva de teapa mea. În șoricelul ăla n-am avut sufletul să dau, dar pe M-J l-aș fi snopit bucuroasă în bătaie, provocându-i astfel cine știe ce complexe de inferioritate, așa că nu ar mai fi ajuns azi în Parlamentul European, unde face o treabă excelentă. Poate că-i mai bine așa.
la taifas despre reconversii profesionale și șmenuri farmaceutice | DAP on 
Ana lu' Manole on 
Ana on 
silavaracald on 
Runia on 
pepe on 
mishulake on 
Lady A on 
Trackbacks
[...] Întâlnire de gradul al treilea cu Jerry Wed Jan 26, 2011 8:25 am Proaspăt căsătoriți și de-abia mutați în Craiova, nu aveam încă unde sta, așa că am acceptat invitația unuia dintre foștii colegi de facultate ai ”peștișorului” și ne-am instalat în apartamenul lui. Nu eram singurii homleși de acolo, fiindcă că ex-colegul locuia deja cu încă doi amici, așa că era cam înghesuială în apartamentul acela de [...] [...]
[...] mult: Întâlnire de gradul al treilea cu Jerry Post Published: 26 January 2011 Author: admin Found in section: Si La Vara Cald, [...]
[...] Gând licitat, Adele Onete, Andi Bob, Daniela Alexandrescu, Gabitzu, Bogdan Onin, Ragnar, Melami, Theodora Marinescu, Teo Negură, Mirela Pete, Ana Veronica, Cristian Dima, Haicăsepoate, [...]
[...] poate să pătrundă atât de adânc în inima mea încât să mă convingă de faptul că doar după ploaie [...]
[...] Sorin Usca, Iulia Diana Mihai, Lilick, Link Ping, Lora, Madi, Manole, Melami, Mirela Pete, Nabadaiosul,Nice, Adela, Photographis, Laura Driha, Red Sky, Secret, Se [...]
[...] licitat, George Valah, Gradina visata, Hai la plimbare, Ioan Sorin Usca, Link Ping, Madi, Manole, Melami, Mihaela Man, Mirela Pete, Nabadaiosul, Adela, Rimele tineretii, Se poate, Simion Cristian, Stropi [...]
84 Comments
ai dreptate. Nici eu nu as fi putut face asta.
Uuuuuuuu, e asa de mic si de dragut!
La noi in firma erau niste din-astia care isi facusesera culcul prin spatele serverelor. Cateodata, ziua, cand era liniste in jur, auzeai: chit, chit!
Au fost rezolvati cu niste capcane cu lipici. A doua zi toata lumea putea sa vada pe biroul IT-istului cartonul cu lipici pe el si cu soricelul din dotare
He he he! Povestea ta imi aminteste de copilarie cand reanimam soarecii otraviti de bunica.
Ea le punea grâu otravit pe traseul din atelierul bunicului iar eu, cand dadeam de cate unul care tragea sa moara, ma duceam in camara, luam lapte si ii imbiam la viata cu antidotul
killeritzo!
Eu pe lista de arme albe aş pune şi papuci, pantofi , pantofi cu toc cui( asta-i mortală ) – dar numai în posesia unei femei ( că bărbaţii nu se-ncurcă cu d-astea – ei îs mortali oricum ).
Ai uitat cea mai redutabilă armă mortală a femeilor, finuțule: GURA!
Pan’la urma a fost bine, nu ? Pai in cartieru’ ala refuzatu’ creca aveai parte de tot felu’ de-ntalniri verbale si comportamentale specifice !
Da! M-J baiat destept precum toti “aerienii” !
Mel, atât de mic și atât de…pe placul Serafinei!
Am râs, ceea ce e reconfortant. Și mi se întâmplă des, aici, la tine. Mie și de leul din Nemeea mi-e cam milă…”dar pe M-J l-aș fi snopit bucuroasă în bătaie,”…Femeile astea cool!
Pai eu am dat deja masura a ceea ce pot sa fac in materie de neam sobolanesc, ca am tinut peste iarna unul in camara. Bietul mustacios!
Mortala si morala faza sefa
no, un banc sa ne mearga ziua mai departe bine!
Trei soricei intr-un bar trageau shot-uri de tequila.Primul toarna un shot, isi umfla muschii si incepe:
- Ba fraierilor, voi stiti capcanele alea de soareci pe care le pun bulangiii de oameni cu o bucatica de cascaval inauntru?
Ei bine, io desfac dintii aia, fac vreo 20 de tractiuni la capcana , ma invart un pic, iau cascavalul si o sterg, ba!!!
Ii sparg pe toti!
- Mama , ce tare e asta!
Al doilea soricel isi pune tequila, o da pe gat, se scutura si zice:
- Brrr, sunteti de r*h*t! Stiti voi grauntele alea mici si roz,bobitele alea de grau cu otrava pe care le pun oamenii ca sa ne omoare?
Eu iau cateva boabe, le pisez, le pun pe o foita si pac! le trag pe nas!
- Ba … asta e nebun de tot! auzi, se drogheaza cu otrava!
Al treilea isi pune si el un paharel, il da pe gat, se incordeaza, se scutura un pic si o ia la fuga.
- Unde fugi dementule?
- Ma duc sa regulez pisica!
laura
Ce mă bucur că sunt printre ai mei!
@strigo
hmmm … nu l-as critica atat de mult pe prietenul tau, stia el ce stia … am avut si eu o vizita de asta … l-am prins si nu am facut altceva decat sa ii dau drumul afara
a revenit, da, cu neamurile, dupa o zi doua … zici ca au GPS …
@Klausen
În loc să te bucuri, că ți-au apreciat ospitalitatea…
Eu, cu soaricii, sunt in relatii cordiale. Cind ii prind, ii fut. Si ei stiu asta
Surioara, MJ vine de la Michael Jakson? Astuia parca ii placeau baieteii nu merdenelele…
Nu, frate, n-aducea nici pe departe, în nicio privință! Doar un tip fain de tot, cu care am rămas prieteni. Deh, nevoile sudează prieteniile!
Noblețea caracterului se ițește, indiferent de adversar
PS Povestirii, i-ai dat savoare chiar și prin dezvăluirea participanților!
Buna seara
Saluti Laurica
și
Buna seara!
Si pe la voi e zapada si polei?
Zăpadă mai este, chiar și ger, da´ poleiul trebuie să-l cauți!
Hihihihihi, cred ca m-am prins cine-i M.J. Cre’ ca si daca nu-i dadeai initialele ma prindeam. Imi place de el, chiar l-am votat.
Noi, aici, avem de toate!
Iooi pepe, mai traiesti?
@Pepe
Era păcat să nu te prinzi, mai ales că e din zonă
io nu-l stiu, io nu-l stiu
Dar ma bucur sa aud ca avem si oameni de treaba 
Veniti la unchiu’, daca doriti polei!
Oaaaaa, Giano, am vast la tine pe blog ca la Iasi is minus 11 grade… brrrr…
Apoi Traiane, noi vrem sa scapam de el
Ceva soare, cald nu ai?
Pai la ora asta vrei soare,Laura? poate la Papagigli!
Dap, da’s putini. Hihihihihihihihihihihi
Ce mai faci Laurica? Toate bune?
@pepe
Da, de el e vorba. Și chiar e băiat valabil.
Traiane, maine… ca iar o iau la trap pe autostrada si nu-mi prea vine pe polei
Pepe, bucurosi le-om duce toate (mai ales pe alea bune
). Una calda, una rece si ui asa…
pepe, noi asteptam Parisu’
@Laura
Optimista ca de obicei. Asta-mi place la tine.
Romantică, mai bine zis!
Și ce bine că e așa!
Ufffff, am niste “hotdays” la servici ca ajung acasa si cad lat. Punand ca de patru saptamani m-am lasat de fumat si din cauza asta am niste stari ciudate. Ba de calm super englezesc , ba de nervi , lucruri care ma obosesc si mai mult.
Asa ca inca mai stau un pic pana sa “parizesc”.
@Sefa
Daaaaa, sanatatea sufletului si mentala face cat zece sanatati trupesti.
Pfoaiiiiiii, ce lucru’ inteligent am zis ! Sa nu ma mai recunosc , eu pe mie imi… hihihihihi
Te-ai lasat de fumat… suuuuper
Si ce motivatie ai, pepe?
brava pepe!!
Pepe, io as zice ma mai intai tra sa fii sanatos trupeste si apoi vine si sufletul si alte cele… (e tare greu cand esti bolnav sa fii bun, intelegator etc. desi unii-nu multi-reusesc). Pe mine sa nu ma prinzi cu ceva dureri ca am impresia ca si mor
(paote de aia is sanatoasa, de frica sa nu mor 
)
Și tetrisul s-a lăsat!
Și cică s-a îngrășat 15 kile în 2 luni.
Drept îi că era loc destul…
Parca maga zicea ca si el s-a lasat si a facut sport si nu s-a ingrasat deloc. Dar mere la sala. Nu zicea ca acolo unde mere Mircea Badea?
slvc
Eu in 12.
@Laura
Cea mai mare motivatie este ca-mi sta foaaaarte bine cu 400 RON in buzunar. Lunar.
Celelalte motivatii cele cunoscute, sanatate, miros urat, cancer, bla, bla , alea care ti le spun doctorii .
@Sefa
Pai am luat si eu vreo 2 Kg, dar mi-am pastrat, orele de masa si obiceiurile. Mai ales cafeluta, berica si vinisorul. Cu moderatie
Oaaaauuu pepe… pai dupa suma de care zici, cre ca erai fumator ca lumea. Daca ies socotelile mele, inseamna ca ardeai cam un pachet pe zi, nu?
@Laura,
Cu sanatatea trupeasca, nu stiu daca ai sigur dreptate. Am incercat-o pe propria piele. Mai demult eram in spital cu inca un tip, fost coleg de faculta. Aveam aceeasi problema si cam acelasi stil de viata. Eu eram optimist , chiar ma simteam bine in spital, ma odihneam, citeam, glumeam cu rezidentele, pretenu’ era in furtuna permanenta. Pe scurt, eu am parasit spitalul inaintea lui.Si de asta am eu mai incredere in sanatatea sufletului si a mintii.
L.E
Hihihihihihihihi, jucam in Liga Profesionista.
Pepe, da, asa zici foarte bine. Sa gandim pozitiv si sa ne bucuram de ce avem
Hai, ca io iti tin pumnii sa mai treaca inca o saptamana fara tragi fumuri… si apoi inca una si tot asa
Am auzit ca e foarte greu asa o chestie. Asa ca de esti nervos acum noi stim de ce si te intelegem 
Vezi poate o impingi si pe Giana la asa o actiune (macar asa nu mai tra sa inghete pe balcon la o pipa
)
Lasa ca o sa lase si ea, n-ai grija. Inca nu a gasit momentul. Dar sunt sigur ca o sa se lase, ca nu e nicio sfaraiala.
Iar cu trasul de fumuri deja este din ce mai departe momentul in care am tras ultimul fum. Deja ” chinul” este suportabil.
Oricum multumesc pentru incurajari.
@Traian
Luna asta?
Bravo!
Îți țin pumnii!
Io una admir pe toti cei ce au o dependenta si se pot elibera de ea. Arata tarie de caracter. Si persevernta.
No, ai mai planuit ceva excursii?
Mel, Traian cred ca vrea sa zica de 12 kg
slvc
N-ai inteles, am luat 15 kg.in 12 luni.
Si io aveam o “dependenta”: cand vroiam ceva trebuia neaparat sa iasa si imediat posibil. Intre timp am devenit mai “calma si rabdatoare” si incerc sa traiesc si sa ma bucur de clipa prezenta. Inainte eram can in tot in planuri “ca fac aia, pe ailalta”.
Poate nu se poate compara cu fumatul, dar ma chinui si eu sa fiu mai degajata si sa iau lucrurile mai lejer
Sa “carpe diem” 
@Laura
.
As da o talpa pe la engleji. Dar in anotimp cald, sa le vad ” the gardens”, schimbarea garzii la Buckingam, etc. Sa ma fatai imbracat mai lejereanu prin bookshop-uri si eventual ceva muzee, dar nu de arta
L.E
Asta e dependenta de sefa nu asaaaa. Hihihihihihihihihi. Oricum lucrurile au timpul lor. Grabind un lucru nu faci altceva decat sa intarzii altul. Este echilibrul lucrurilor.
Daaaa, de sefa, chiar ca. Numa’ ca de dependenta asta nu vreau sa scap
Desi chiar cred ca as trece prin ceva chinuri ca sa scap de ea 
PS: dar imi da o stare de bine
Pe la engleji nici io nu am fost.
Pepe, combina si cu un meci de fotbal si apoi ai suspansul pregatit
Noapte bună, dragilor!
Noapte buna, Andru
@Andru
De ce nu stai cu noi?!
Noapte bună, Andru!
@Traian
Pfuai! Parcă ești frate cu peștișorul!
Cum reușiți, oameni buni? Că eu abia pun câte o juma de kil într-o lună. Și-ăla cu mari eforturi…
Hihihihihih. Ai dreptate.
Ma bag si eu la culcus ca maine iar iau plugu’ de coarne.
Noapte buna.
Noapte buna, pepe
pfuai sefa, ce fericita esti… io daca nu-s atenta si as baga tot ce mi-ar pofti inima (cam multe dulciuri) ar fi jale si la mine
Aoleu, iar am ramas singurel!
Breeeeeeeeeeeeeeeeeee, une sunteti???
Io-s aci Traianel
Iote sub masuta stau cuminte
Hai ca m-am linistit!
Andru sforaie aici de numa’ numa’. Tra sa am grija sa n-o trezesc
Meri si tu pe virfuri…
si eu-s pe aici, casc gura pe net.
Si io casc… buimaca
Noapte buna, dragilor
Pa,Laura !
Nopticică bunicică, Lăurică!
@Giana
Cred ca ai ramas cu click-ul…
Click!
@ Laura 11:39: cred ca unul dintre soriceii aia eram io.
@ SLVC: ia te uita cu ce se ocupa dl. MJM cind cu ani in urma …
Dap!
Dar recunoaște că e unul dintre cei buni. Cel puțin, eu așa știu de la cineva carea făcut acolo un stagiu de câteva luni. Și nu-s câtuși de puțin pedelistă, ca să fiu bănuită de cine știe ce partizanat.
MJ este Marian Jean Marinescu, corect?