Aveam de gând să postez o chestie de genul ”Sâmbăta fără cuvinte”, fiindcă sunt prea ocupată să concep ceva isteț și plin de miez…
Și s-ar fi potrivit, pentru că mi se întâmplă destul de des să rămân fără ele, și asta din pricină că mi le cheltuiesc cu cei doi năpârstoci care-mi umplu clipele și [...]
Ah, nu e al lui Dickens, ci al nostru, al tuturor. Nu cred că nu cunoașteți pe cineva care să se potrivească portretului pe care încerc să-l schițez mai departe.
Frumușel, atrage atenția când intră într-o încăpere, fără a fi chiar rupt din soare. Inteligența medie îi e suplinită de o viclenie în parte moștenită de [...]
Să lucrezi într-un teatru e mai rău decât la casa de nebuni: măcar acolo știi că nu-i niciunul întreg la cap, începând cu personalul medical și sfârșind cu pacienții. Actorii sunt de felul lor extrovertiți, amestecând realul cu imaginarul, pe cel din urmă ducându-l cu ei uneori și dincolo de scândura scenei.
Dat fiind specificul instituţiei, [...]
… primite cadou de la Virtualkid, miniblogger, cum scrie pe ecusonul lui, într-o seară frumoasă de aprilie, după Paște, când a venit, împreună cu tăticul lui, la stropit. Remarcați, vă rog, design-ul și echilibrul perfect al compoziției, care însă nu împietează asupra fanteziei creatoare a micului artist!
Colier de pietre prețioase
Micul artist, lucrând în nocturnă, fiindcă [...]
După munci titanice, întoarceri din drum, adăugări și regândiri, e gata în sfârșit! Iar el e aproape mulțumit. Și-a făcut și un cuier; cu mânuțele lui, evident. Totul e securizat, așa încât, când e închis în ea, ”peștișorul” e ca într-un seif (safe, pentru pretențioși! ) inexpugnabil. Ușă solidă, metalică, cu 3 încuietori, gratii la [...]
În liceu, Alina (numele e fictiv; persoana, nu) era la o clasă paralelă, cea cu profil uman. Ne vedeam doar în pauze, câteodată, ea fiind de felul ei destul de retrasă. Avea un corp superb, dar în mijlocul feței îi crescuse ditamai trompa; un nas mai urât chiar nu văzusem până atunci; și țineți seama [...]
Avem impresia că stăpânul nostru ne cam iubește. Ne-a făcut casă, dar nu de oricare, ci dintr-aceea cu pereți dubli, acoperiș ”jmecher” și alte facilități.
Apoi, ca nu cumva să ne încurcăm cășile, ne-a pus inscripțiile astea, de parcă noi am ști să citim! Dar nu i-am zis nimic, că prea se husmise cu ele să [...]
Citesc, într-un ziar, următorul anunț: Angajăm actrițe pentru videoconferințe.
”Noa, aici îi de mine!” îmi zic. N-am eu studii de actorie, dar am mai jucat câteodată teatru, ca tot omu’ care-i femeie, așa că-mi zic că n-ar strica să încerc măcar. Nu de alta, dar dotată sunt… adică, am cameră video inclusă în laptop; deci, am [...]
În urmă cu câțiva ani, familia a pus mână de la mână și a trimis-o pe soră-mea în America. Drept să zic, nu atât din rațiuni de îmbogățire a culturii ei, cât, mai mult, pentru a o ține departe de România o perioadă, să-și limpezească anumite gânduri. Noa bine, o să [...]
la taifas despre reconversii profesionale și șmenuri farmaceutice | DAP on Să lăsăm vorbele să vorbească!
Ana lu' Manole on Să lăsăm vorbele să vorbească!
Ana on Să lăsăm vorbele să vorbească!
silavaracald on Să lăsăm vorbele să vorbească!
Runia on Să lăsăm vorbele să vorbească!
pepe on Să lăsăm vorbele să vorbească!
mishulake on Să lăsăm vorbele să vorbească!
Lady A on Să lăsăm vorbele să vorbească!
Feed necunoscut
