Ah, nu e al lui Dickens, ci al nostru, al tuturor. Nu cred că nu cunoașteți pe cineva care să se potrivească portretului pe care încerc să-l schițez mai departe.
Frumușel, atrage atenția când intră într-o încăpere, fără a fi chiar rupt din soare. Inteligența medie îi e suplinită de o viclenie în parte moștenită de la părinți (mama – curvă, tata – alcoolic, bunica- ambele), dar și educată, că omul e un autodidact într-ale vieții. În loc de inimă, are o socotitoare; un abac, mai degrabă, decât un calculator cu baterii. Așa că s-a orientat, cum ar veni. A pus ochii pe o fată dintr-o familie bine văzută în oraș/sat și nu i-a mai dat drumul, că nu e fraier. Nici n-a observat că respectiva e frumoasă, instruită și delicată. Avea ochi doar pentru poziția viitorilor socri. Care au fost cultivați cu o umilință ce-i făcea să le fie și lor jenă de prestația lui când erau în public. De altfel, omul era săritor și bun la toate, așa că a fost folosit ca atare.
Și-a păzit ”comoara” ca pe ochii din cap, urmărind-o clipă de clipă, zi de zi, luni și ani în șir, nu cumva ca, scăpată de sub ochiul veșnic deschis în afară, să observe că mai există și alți băieți interesanți în jur. La pat, nu era mare lucru de capul lui, în ciuda străduințelor pe care le depunea. Pur și simplu, nu prea avea cu ce, dar fata îl iubea chiar și așa. Sau se obișnuise cu el. Oricum, alții nu se mai apropiau de ea, fiind știut prin oraș/sat că e adjudecată, cum ar veni. Așa că a urmat, cum era de așteptat, nunta. Mare, pe spezele socrului mic, ca la americani. Curva, alcoolicul și curva alcoolică, în capul mesei, nu-și mai încăpeau în piele de bucurie. ”Cinstea,” pe măsura celebrității socrilor proaspăt achiziționați. Fata intrase în căsnicie cu o jumătate de casă, cealaltă urmând a fi cumpărată, cu banii de la nuntă, de la fratele ei, co-propietarul.
Ei, cam aici a început să se strice căruța. În momentul nunții, ginerică era cam pe niciunde: nu tu slujbă, nici studii terminate, nu proprietăți sau biznisuri în derulare! Așa că a început să administreze banii picați pleașcă după cum îl tăia capul. Prima lui achiziție: o mașină la mâna a doua. Următoarea mișcare: o slujbă, de care i-a făcut rost socrul; apoi, deschiderea unei mici intreprinderi, folosind din plin numele omului. De datoria față de cumnatul lui părea că uitase complet, deși omul se însurase și el între timp și stătea cu chirie. La insistențele familiei, i-a dat totuși o parte din ea, urmând ca restul să fie achitat cum o da Domnul. Oricum, la data când a scăpat de întreaga datorie, inflația făcuse ca suma respectivă să nu-i mai folosească proaspetei familii, în care apăruse deja un bebeluș, aproape la nimic.
Între timp, nevasta îi făcuse și lui un flăcăiaș, de care era mândru tare, deși nu-l dorise, fiindcă îi cam încurca socotelile. Era totuși o dovadă a potenței lui îndoielnice. Odată ”luată pe buletin”, cum ar veni, s-a terminat cu drăgălășeniile și atenția cu care o copleșise până atunci. Trebuia să-și consolideze imaginea de mascul, așa că a procedat tipic românește: și-a luat țiitoare; una care îi semăna însă prea mult ca lucrurile să meargă cum trebuie. Omul nu prea dădea în brânci cu munca, așa că firma lui minusculă abia se târa de pe o zi pe alta. Marafeți, deci, mai cu țârâita. Iubițica lui, fată cu suflet larg, în care mai încăpea un ”dilăr” de mașini vechi, era când cu el, când cu celălalt. De prisos să spunem că atunci când erau ”pe bune”, se întorcea vesel și expansiv acasă și totul părea ok. Iar când nu putea ține pasul cu cerințele amantei -că fata avea nevoi mari, iar el nu prea avea cum să i le îndeplinească- îi tuna și fulgera tot timpul, de nu mai știa nevasta cum să-i intre în voie. După un timp însă, i s-a umplut sacul, că nici răbdarea ei nu era fără margini, așa că l-a anunțat, scurt, că divorțează.
La așa ceva, chiar nu s-a așteptat. Nu merita să i se întâmple asta, că doar el își făcuse alte planuri! Așa că s-a dus să ceară ajutor la socrul lui, bănuind că omului nu-i convine să aibă asemenea probleme în familie. Spre surprinderea lui, ”îmbuibatul” ăla l-a anunțat că, deși nu e foarte încântat de decizia fiicei lui, o va susține. După niciun an, erau deja divorțați. Dar lucrurile nu putea rămâne așa…
Brusc, și-a adus aminte că are un copil, pe care îl iubește. Drept pentru care a început asaltul, că lepra aia nu merita să scape așa de ușor. Vizite inopinate, că deh, nu făcuseră încă partajul și casa aia era și a lui până una alta, deși el nu deținea decât un sfert din ea. Dar principiul cuiului lui Pepelea funcționa încă. Bineînțeles că vizitele la copil erau doar un pretext pentru răfuieli cu fosta, până când aia n-a mai răbdat și și-a chemat părinții în ajutor. Cu banii pentru fiul lui -pe care îl iubea așa de mult-, o lăsa mai moale, că doar dragostea nu ține seama de amănunte nesemnificative cum ar fi hăinuțe, mâncare și jucării. Așa că nemernica aia l-a reclamat la parchetul de pe lângă tribunal și s-a trezit chemat la poliție. EL, LA POLIȚIE! Dar cine se crede jegoasa aia de l-a adus în situația asta!?… Bineînțeles că a dat fuga și a achitat cele trei luni restante, după care și-a intensificat asediul. Între timp însă, ”aia” i-a impus să respecte hotărârea tribunalului privind custodia copilului, așa că își mușca mâinile de furie. Mai ales că, între timp, începea să-i meargă din ce în ce mai rău cu afacerile, acum că-l lăsase fostul socru din brațe. Dar nu putea totuși s-o lase pe scroafa aia să-i dicteze lui ce și cum.
Acuma, ziceți și voi: nu-i așa că vă e milă puțin de bietul băiat?
Nu-i așa că soarta i-a fost crudă și că merită mai mult de la viață?
Nu-i așa că… dar, mai bine ziceți voi, că eu mi-am cam epuizat ipotezele! 
——————————————————————————————————————————————————————–
Una rece, una caldă! Colegele noastre blogherițe, Mirela și Aurora, au făcut un lucru fain. Vă las să citiți aici despre ce e vorba, dar pun totuși și o ilustrare ”furată” de pe blogul uneia dintre ele. Felicitări, fetelor! 
Runia on 
silavaracald on 
ba_laura on 
Strigo on 
Radu Vasile on 
giana on 
Trackbacks
[...] sa citesti: Uriah Heep Post Published: 29 April 2011 Author: admin Found in section: Si La Vara [...]
[...] Aurora Georgescu, Mirela Pete, Shayna, Ilarie, Rokssana, Melami, Răzvan Cătălin Rinder, Schtiel, Theodora Marinescu, Gabi123, Supravieţuitor, Jocuri cu [...]
[...] Melami, Xaba,Mirela, Gabriela Ilieş, Ioan Usca Vania, Gabi Cimpoca, Gabriela Neagu, Cati, Georgiana, Ganditor de Hamangia, CARMEN, Danielle Wolf, Ana, Coolnewz, Gina,Daurel, Redsky, Scorpiuţa, CELLA, Flavius Obeadă, Teo Negura, Carmen Negoiţă, Zina, Vera, Ana Usca, Buimacii, Caius, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Nea Costache, Stropi de suflet, Teo Negura, Theodora, Veronicisme,Vis si realitate, Biblioteca județeană, cladiri, Consiliul Județean, Filarmonica, ilustrate, Melania Bancea, Mureş, Palatul Culturii, Palatul Prefecturii, studentă, Tîrgu Mureș [...]
[...] recita aşa de frumos şi sensibil, Tatăl nostru, ascultaţi-o, vă rog, pe Rhema Marvanne rostind această rugăciune cu sufletul, cu vocea şi cu toată fiinţa ei [...]
[...] Melami, Xaba,Mirela, Gabriela Ilieş, Ioan Usca Vania, Gabi Cimpoca, Gabriela Neagu, Cati, Georgiana, Ganditor de Hamangia, CARMEN, Danielle Wolf, Ana, Coolnewz, Gina,Daurel, Redsky, Scorpiuţa, CELLA, Flavius Obeadă, Teo Negura, Carmen Negoiţă, Zina, Vera, Ana Usca, Buimacii, Caius, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Nea Costache, Stropi de suflet, Teo Negura, Theodora, Veronicisme,Vis si realitate, Alexandru Ciucurencu, Alexandru Mohy, artă, arte, arte grafice, Aurel Ciupe, baroc, Bene József, Camil Ressu, Ciucurencu, cluj, cluj-napoca, Constantin Lucaci, Corneliu Baba, Corneliu Medrea, Corneliu Mihăilescu, decorative, Dimitrie Paciurea, Dumitru Ghiaţă, Egon Marc Lövith, Elena Popea, Francisc Şirato, Friedrich Bömches, Fülöp Antal Andor, Galeria Naţională de Artă, Gh. Petraşcu, Grigorescu, Hans Eder, Hans Mattis-Teutsch, Ion Sima, Ion Ţuculescu, Ion Vlasiu, Iosif Iser, Iosif Klein, Lucian Grigorescu, M.H. Maxy, Miliţa Petraşcu, Muzeul de artă, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, Nagy Albert, Nicolae Dărăscu, Nicolae Tonitza, Palatul Bánffy, Palldy, Petraşcu, Petru Feier, pictură, plastice, Romul Ladea, sculptură, stil, Tasso Marchini, Teodor Harşia, Theodor Pallady, Ţuculescu., Uniunea Artiştilor Plastici, Vasile Popescu, Virgil Cioflec [...]
138 Comments
Epic!
Îmi scapă sensul în care folosești cuvântul, dar vreau să cred că e de bine.
De multa vreme nu m-am enervat atat de…. mocnit!
Totusi, am vazut multe cazuri in care “bufnitele nu sunt ceea ce par a fi”… in sensul ca nu poti sa cunosti niciodata TOATE motivatiile pe care le are.
Dupa un anumit nivel al escaladarii disputei, limitele dispar cu mult mai usor, iar oamenii (chiar si cei mai eleganti in gandire si exprimare!) pot deveni niste monstri.
Ce soarta cruda! Mel, da ce echilibristica fac insurateii pe tort! Zici ca sunt la Circul de Stat! Cu un picior in frisca si cu celalalt in blatul apropiat!
hmm…oarecum cunosc modelul.
si nu,nu imi este mila deloc,baiatul are acum ce si-a dorit…adica nimic!
@Virtual
Cam așa pare. Dar nu-i păcat totuși de el?
E mai mult de râs decât de enervat, dar îți înțeleg reacția vizavi de subiect.
@Rârî
Uneori, căsătoria cam așa e: o echilibristică din care scapă cine are nervii mai tari.
@Scorpio
Descrii superb familia :
(mama – curvă, tata – alcoolic, bunica- ambele).
Scurt şi concis.
Știi că e specialitatea mea descrierea personajelor.
Glumesc. Mă bucur dacă ți-a plăcut totuși.
nu,nu e pacat de el! eu sunt ferma pe pozitie.
Uriah Heep
Întrebare: Acuma, ziceți și voi: nu-i așa că vă e milă puțin de bietul băiat?
Răspuns: oricât ar părea de lipsit de sens, îmi este cu adevărat milă. Îşi merită nenorocita de soartă, dar chiar îmi este milă de astfel de “uriahi heepi” de care, de ce n-am recunoaşte-o, fiecare ne-am “lovit” odată sau de mai multe ori.. Dar parcă SILA e mai mare şi îl dăm pe “ignore” pe bietul băiat-tomnatec-şi-profund-ratat.
Întrebare: Nu-i așa că soarta i-a fost crudă și că merită mai mult de la viață?
Răspuns: Da, merita să nu aibă parte nici de cei câţiva ani fericiţi, pur şi simplu nu merită nicio clipă de fericire un asemenea… ”îmbuibat”, “jegos”, “lepra aia”… ca să folosesc propriile-i cuvinte, care au luat, brusc, locul linguşelilor!
Întrebare: Nu-i așa că… dar, mai bine ziceți voi, că eu mi-am cam epuizat ipotezele!
Răspuns: Nu-i aşa că acum vă e mai uşor să-l recunoaşteţi şi să nu vă lăsaţi furaţi de aparenţe? Nu-i aşa că, ocolindu-l de la bun început, ( acum e mai uşor recognoscibil, după măiastra descriere a Melaniei), veţi fi mult mai fericiţi? Cum s-ar spune, tiens garde! Şi lăsaţi-l în amarul lui. Cu toate că face foarte mult rău şi ar merita să fie izolat definitiv.
P.S. Pentru cea caldă, un alt comentariu!
Cea caldă
Melami, mulţumesc deocamdată în numele meu, lăsând-o pe Aurora să descopere şi să se bucure ea însăşi de frumosul tău gest. MULŢUMESC!
Cartea e chiar utilă şi frumoasă, sper să se bucure de ea cât mai mulţi copii şi adulţi şi bunicuţi!
Şi pentru că eşti unul din cei mai valoroşi scriitori cunoscuţi în blogosferă, mulţumim şi pentru colaborarea constantă şi de mare ţinută de pe Clipe de Cluj. Tocmai am postat al patrulea articol semnat de tine, adică primul episod din “Tîrgu Mureş”. Vă invit pe toţi, cu respect, să-l citiţi. Merită!
Mel, eşti o forţă!
de obicei cum iti asterni, in acelasi mod reusesti sa te si odihnesti. omul asta a avut de toate, dar din varful piramidei a uitat cum e aerul de jos. acum va avea ocazia sa-si aminteasca…in mod repetat.
imi pare rau, dar rezervele de mila sunt goale azi!
@Scorpio
Mi se pare corect.
@Mirela
Și eu cred că trebuie să ai milă de un asemenea specimen. Dar să ai și de tine, și să te ferești din calea lui, pentru că el se pare că nu cunoaște acest sentiment creștinesc.
M-am amuzat! Un text plin de savoare, umor și bună dispoziție. Am râs cu lacrimi la final. Mulțumesc, colega!
Îmi închipui… E genul ăla de amuzament de la raportul de dimineață, când vorbim despre decesele survenite în cursul gărzii.
Azi n-am chef de consultații. Le-am anulat pe toate. Mă joc cu soldățeii, reconstitui bătălia de la Verdun. Abia aștept să vină căldura, să inund cabinetul și să reconstitui bătălia de la Trafalgar.
Și Helga?
Ea ce rol va juca în bătălia de la Trafalgar?
Va fi pe post de baraj?
$ doc
Păi dacă-i frig la tine, poţi deschide geamurile şi să reconstitui campania în Rusia.
Helga va fi observator din partea comisiei de cetacee a Grinpis.
ps.
Ops, Grinpis s-a inventat după. Nu-i bai, e teleportată, pentru doc nimic nu-i imposibil.
Hai să nu-i dăm prea multe idei lui doc, că după aia rămâne și în weekend la serviciu, să le pună în practică, și mi-i că l-or pune după aia director văzându-l cât e de dedicat spitalului, și adio distracție!
De pe postul de DITAMAI directorul de spital, ar închiria de la teatru nişte costume, şi-ar îmbrăca subalternii – şi atunci să vezi.
Cu dreapta-ntre nasturii de la redingotă şi tricornu-n cap …
Cu Helga e o problemă. Ăia nu vor s-o mai lase să plece din Laponia natală, că cică au declarat-o monument național al naturii. Plus că ține umbră la tot Rejkavik-ul și asta le place locuitorilor pentru că acu vine vara și au probleme cu vederea când e soare intens afară. Singurii care au protestat au fost producătorii și distribuitorii de ochelari de soare.
Și pe tine cum te rabdă sufletul să te lipsești de ea!? Mai ales că vin căldurile și la noi. Dacă-i atașezi și o elice, face vânt la tot Bucureștiul și n-o să mai aveți probleme cu canicula (scuze de cacofinie!)
Nu știu cum mă descurc. Că văd că și Pamela m-a părăsit. Pe unde-o fi?
Pamela s-a reorientat, dacă a văzut că n-are cum să ți-o scoată din suflețel pe Helga. Ultima dată am văzut-o pe coperta unei reviste. Nu spui care, că nu mai fac publicitate pe de-a moaca.
Vin să fac un casting la păpușu. clar.
Bine că mi-ai zis, să le avertizez. Scape cine poate!
$ doc
Castingul se face-n fiecare marţi după orele 10. La dispensarul sătesc.
$ slvc
Te-am scăpat de-o corvoadă. Merge doc. deacum-nainte să se lupte cu păpuşenii.
Mersi, mersi, mersi, că mi s-a cam aplecat de drumul ăla!
@Virtual
Vezi, dragă, ce înseamnă un administrator adevărat? Îi ia medicului drumurile din picioare!
Observasem, şi mă şi miram cât vei mai merge, că stofă de martiră nu ai.
le.
Poate o fi sângele de moţ, care dacă se apucă de-o treabă , mort-copt- o şi termină.
Vaiiii, ce mila mi-e!! Plang deja in hohote, mi se-noada lacrimile in barba… Offf… am udat toata tastatura … Deh, asa e unii mai milosi
Eu zic sa deschizi o cheta, sa scoatem omu’ din necaz, sa-i mai infrumusetam macar un pic cumplita soarta!
Aia, e, mama ei de treabă! Am promis, mă țin de cuvânt. Și totuși, după o vreme, oi înțărca și bălaia asta, așa cum am făcut și cu altele. Dar nu înainte de a găsi pe cineva care să-mi țină locul, că fără doftor nu i-oi lăsa.
@Cati
Bună idee! Că m-a prins reforma monetară cu niște bani vechi prin casă. Îi donez omului, pentru un nou început de viață!
Lecturand, la un moment dat vizualizam un peisaj mirific-mioritic-traditional, al unei vieti care isi face locul dand din coate din ce in ce mai des in peisajul nostru. Ca doar tv-ul ne tine la curent cu de toate, nu?! Cu mici diferente, tot pe ici pe colo! Daca mai adaugam si ce mai auzim sau vedem, reusim sa facem un tablou ca cel descris de tine. Sa fie trist? Pentru cine? Eu m-am amuzat si mi-a placut felul tau de a ne face sa traim si sa vizualizam peisajul familial. Mila pentru el? In niciun caz!
Păi d-aia ziceam eu de doc.
Se potriveşte perfect.
Sociabil, atent, volubil – ce mai un ficior din popor care ştie să vorbească cu păpuşanu’ pe limba lui.
LE:
În 3 luni l-ar şi însura nanele din sat, nu ar mai trebui să-şi petreacă zilele la ferestră pândind întoarcerea lui Helga.
Cu dedicatie pt dom doctor http://englishrussia.com/index.php/2011/03/02/amazing-plasticine-soldiers/#more-38513
Salutari lumeeeee!
Ce dor mi-o fost de voi
Mel, am vast mailul tau
Fain scris Mel, suuuper fain!
Parca intr-adevar mi se face mila de bietul baiat
Bine ca fata si-a dat seama de el destul de repede si nu o asteptat sa-i faca vreo trei plozi!
Phuai, ce mă speriși, strigoițo!
Ta materializezi așa deodată, de să-i stea omului inima-n loc și alta nu!
Bine ai revenit!
@Consta
Totuși, Uriah ăsta e universal din punct de vedere tipologic. Că-l cheamă așa, sau Ms. Sorel, sau Ion, până la urmă tot glasul pământului îl biruie pe cel al iubirii, din păcate. În concluzie, cred că e mai bine adaptat zilei de azi ca mine, de exemplu.
strigooooooooooo, pe unde ai bantuit soro ca tare dor mi-a fost de tine?
Bine c’ai venit. Altadata sa spui cand pleci, auz’ ?
Mel, imi pare rau
Pepe, pai am vrut sa zic si de data asta, dar nu am mai apucat
Am fo la cucurigu in munti si io chiar am crezut ca fleatza cand mi s-a zis ca is toate conditiile. Cand colo ioc! Macar am invatat sa fac focul
SI MIE MI-A FOST TARE DOR DE VOI!
Inseamna ca ai pupat un tzigan pe acolo. C’altfel nu stii sa faci focu’ ! hihihihihihihihihi
Sa va zic ceva, dar sa nu va radeti, da?
Cum am ajuns acasa cum m-am aruncat pe calculator. Ca dependenti aia
Tulaaaai, Doamne!
Amu ca m-am racorit nitel, o tai la treburi si la spalat haine si trebi. Ca parca s-o prafuit cavoul asta
pai mamaliga stii sa faci, chiar excelenta ca asa te-ai laudat, lemne stii sa tai, focu’ stii sa-l faci ( fara sa pupi tigan? hmmmm , hai sa te cred ) , esti buna de maritat.
Vezi ca are sefa pe unu’ de-i tot plange de mila in postare, poate-ti face o lipeala.
Pepe, apoi io pentru ala nu-s ase de familie buna! Nu se uita ala la ase prapadite ca mine
Măi, voi nu mergeți la nunta regală? Că toată lumea bună e cu ochii în televizor acuma. Numai eu îs încă la serviciu.
Pe toate site-rile și blogurile, numai despre asta se vorbește, indiferent de topic.
Io asa m-am obisnuit in salbaticie, de nu am deschis nici tv, nici radio, nica. Doar cd-ul mere. Si ala canta ce vreau io
De pe partea mea, sa se marite, ca daca tine legatura dintre ei nu conteaza cat de mare sau mica e nunta, ci doar de ei doi. Si apoi asta nu-i treaba mea, iar io una nu-s pentru monarhie si de aia nici la nunta lor nu am ce cauta
Asa ca Mel, suntem doo
Si cu mine. Las’ ca noi vedem la stirile de la ora 5 pe langa un viol si o spargere.
Istet baiat la inceput, a stiut cum sa se orienteze, insa nu a luat in calcul pumnul violent ce se indrepta spre el, venit de la insasi destinul lui. Te salut.
Și eu te salut, Costine!
Ciaoooooo Strigo !
——
Mah.
Fiecare caută şi încearcă să aibe ceea ce nu a avut.
Unii pământ, alţii bani sau poziţie socială, alţii dragoste.
Important e să nu obţii ce vrei pe seama altora.
Şi bineînţeles să fii sigur că la ajungerea ţelului vei fi mulţumit.
Simplu .
Iar dacă obții totuși ceva pe seama alților, la atigerea țelului, să nu te porți cu ei porcește. Măcar atât.
@ slvc
Nu bre.
Ce faci, fă după cât poţi şi te duce capul.
Nu eşti dator nimănui.
Ştii o treabă !
Sentimentul că nu eşti dator nimănui cu nimic – PRICELESS.
Știi că gândesc și ACȚIONEZ la fel ca tine pe tema asta. Dar hai să zicem că uneori te mai lași ajutat de câtre cineva. Dacă nu poți să-i fii recunoscător, că asta ți-i ”hoaita”, comportă-te măcar civilizat și abține-te să-i faci rău.
da, ai dreptate.
Ciao aricel
No, ca va dau si io dreptate, ca-s tare marinimoasa azi
Stiu ca nu este frumos, dar nu pot sa ma abtin sa nu trimit auditoriul la un basm cu talc:
http://buimacii.wordpress.com/2011/04/25/basm-scurt/
Vreau sa vad cine are curaj sa spuna ca nu traim intr-o lume in care toata lumea are dreptate…..
Buna ziua!
Laura!
Bine ca te mai citeste omu’! hai sa te pup, fata!
Sper sa-ti fi lasat cearsaful ala prin munti!!
Acum ma bag la citit postu’ + comentariile! revin!
@Virtual
L-am citit.
@Leidi
Salve!
Comment 1.
Aoleu! păi dacă am mai da o şansă “bietului băiat” chiar s-ar crede că acordarea premiului la “Românii au talent” nu a fost doar o regretabilă eroare ci un nărav patologic al românilor. Propunerea mea ar fi ca toţi aceşti peşti răpitori de duzină să fie obligaţi la muncă sub supraveghere şi monitorizaţi atent şi în ce priveşte comportamentul in familie şi societate… poate s-ar anihila “educaţia” curvei şi alcoolicului.
cunosc profilul acesta de barbat. Indivizi impotenti la propriu si la figurat dar cu impresii in cap si cu o foarte buna parere despre ei. Iar cei care “nu-i ajuta” sunt niste oameni de nimic, cu o mie si una de apelative si atribute negative. Nu ii poti schimba. Asa sunt ei si se alimenteaza cu frustrarile propriilor neputinte in loc sa gandeasca constructiv si sa faca intr-adevar ceva, pentru ei si pentru copiii pe care-i lasa in urma. Singurul lucru pe care il putem face e sa ne ferim de ei. Cat putem. Sa avem mila fata de ei? Nu vad de ce. Dezgust si dispret mai degraba.
Comment 2
Cu graţie, plecăciune pentru generoasa apreciere şi prezentare a “Alfabetului”. Gesturile frumoase sunt apanajul sufletelor nobile şi nu pot decât să mă înclin încă o dată.
@Gabriela
Se simte experiența de calitate, judecata de adult. Felicitări. Parcă îl cunoști în realitate pe speciimen.
@Aurora
Din păcate, e cam bătrân pentru actul educațional. Nu se mai prinde nimic de el…
Felicitări încă o dată pentru versurile inspirate, care prezintă literele alfabetului. Mi-ar fi plăcut să existe așa ceva când le-am deprins eu. Mi-ar fi plăcut chiar mai mult decât acum, când îmi plac nespus atât literele, cât și, mai ales, ce poți face cu ele.
nu am timp sa citesc acum toate comentariile, dar promit sa o fac!
iata-l si pe al meu: imi vine sa plang de mila lui! bietul om cum a fost inselat, tradat si batjocorit.
mai rau ii trebuia!
Stiu ca l-ai cetit….
dar merita dat si mai departe!
In orice exces exista o frustrare prea tarziu marturisita….
@Mirona
Miloasă ești!
@Virtual
Un complex de inferioritate mascat prin unul de superioritate.
…nu! nu in mod necesar!
…
http://www.youtube.com/watch?v=P9605V_A6NY
Sa dam armata jos din pod!
Sara buna lume
Hei, Leidi
Ihaaaaa!
Ne faci sa topaim
Kidule, si care-i talcul din basm?
Buhuhuhuhuuu…
Sper ca suna infiorator si s-a speriat careva
Atunci cind doi oameni se despart vina le apartine in egala masura, conform principiului “daca o sfoara are un capat, atunci mai are inca unul”. Din moment ce fata a facut o asemenea alegere in mod sigur si in educatia ei se regasesc niste greseli, probabil a vazut aproximativ aceleasi apucaturi si pe acasa. Altfel, poate ca totul a pornit de la un compromis: in loc sa ramina pe contul ei pina gaseste ce trebuie s-a grabit ca fata la maritat. Singuratatea in doi e mai nasoala decit aia intr-unul singur. Probabil se meritau unul pe altul si s-au cuplat in tandemul “victima isi gaseste agresorul si viceversa”. De obicei emotiile neconsumate ( mai ales alea negative ) se consuma in relatiile liber alese. Si inca una: cica aia care ne fac sa suferim sint de fapt vindecatorii nostri. Aia e.
Foarte frumoasa initiativa fetelor cu literele
Si desenele inspirate 
@stigo:
Talcul este ca indiferent ce ai face, tot ti-o furi…..
Miorlau, io nu is de aceeasi parere la faza ca poate in educatia fetei se regasec greseli in educatie. Iubirea nu tine cont de cat de educat (adica cate diplome) ai sau nu. Daca iti pica cineva drag si te indragostesti ignori foarte usor partile nasoale.
Cateodata facem alegerea gresita a partenerului, dar din fericire, exista divort si mai putem sa ne mai incercam norocul odata
Doar cine “joaca”, are sanse sa castige
Kidule, daaaa, dar cum spuneam, daca nici macar nu incerci nici nu poti sa stii cum este si daca nu ai nimerit-o bine totusi
@Lady
Pai bine bre, ai pus cazacii pa noi si ai fujit ?
Strigo, aici nu am vorbit de educatia formala, aia la capatul careia obtii o diploma si o pui pe perete. Ci la acele modele pe care cineva le vede in familie, tinde sa le repete sau sufera un proces de transfer si se-apuca sa faca ce-ar fi facut pentru cel / cea pe care o considera victima in mariajul parintilor. De exemplu, daca e fata, sa dea divort de sot pentru ca asa considera ca ar fi trebit sa faca mama.
Nu stiu ce sa zic Miorlau.
Fiecare isi traieste propria viata, nu pe a parintilor. clar ca suntem influentati, dar masura cre ca depinde de fiecare, de cata libertate poate unul/una sa isi ia.
Strigo, sint tipare pe care le copiezi inconstient, din copilarie, si pe care nu prea ai cum sa le dinamitezi pentru ca ori nu esti constient de ele, ori daca esti nu stii cum. Si le reproduci asa, langa, pina cind emotiile se consuma. Acuma depinde de norocul fiecaruia si de tiparul primit de acas’, care e mai important ca zestrea cite-odata.
Aţi intrat într-o discuţie spinoasă.
Eu cel puţin mă feresc să judec relaţii. Nici una nu seamănă cu cealaltă.
Nici măcar noi nu semănăm unul cu celălalt.
Femeile-s de pe Venus , bărbaţii-s de pe Marte , etc.
Seara bună,
Io, ca neamul prost, după ce am citit textul și comentariile ( BINE AI APARUT SOR´MEA!!! ) nu pot să mă gândesc decât la varianta feminină a personajului principal
Dacă este minunat descris domnul, io-mi imaginez, cu ușurință, savoarea personajului echivalent, de sex feminin. La fel de veridic, savuros, frecvent și …evident, ne ocupă cu larghețe impardonabilă timpul și lasă urme slinoase.
Mi se pare foarte aproape de arhetipul personajului principal de la știrile de la ora 5
Dar, ce știu io??!!
$ miorlău
La primul comentariu ţi-am dat oarecum dreptate, la ultimul nu sunt deacord cu tine.
Cred că e un pic mai complicat de atâta… Și eu sunt de acord că în dragoste, ca și în ură, e nevoie de doi. Dar vina nu este niciodată egală.
Modelele funcționează. De exemplu: dacă fata își iubește tatăl, îl va căuta mereu și în soțul ei. S-ar putea ca acesta, animat și de alte interese decât iubirea, să-l copieze pe viitorul socru. După ce-și vede însă sacii în căruță, redevine el, cel adevărat. Poate chiar mai mult de atât, ca să-i ”scoată” fetei modelul patern din cap…
Miorlau, adica noi “functionam” dupa niste tipare ce le traim acasa la parinti?
Asta nu e in contradictie cu ce zice ariciul ca suntem tare diferiti?
$ miorlău.
Adică dacă cineva o să-şi vadă părinţii bătându-se ca orbii , rezultatul bătăliei depinzând doar de gradul de alcolemie a combatanţilor, o să se caftească şi el cu perechea ?
Andru, vezi ca amu tra sa sutesti de la unchesu’ ceva mai multe bobo! Vezi intreaba daca are ceva cu cognac
(BINE TE-AM REGASIT 
)
$ slvc
Bă năşică, io ţin la mama, da nu m-aş însura cu una ca ea, nici legat cu cătuşe.
LE.
teoria ta nu ţine.
Arici, idem 89 in legatura cu taica
Arici, dar cum adica femeile-s pe Venus si barbatii pe Marte
E o parabolă.
@kekee
Mai vorbim despre asta când se va întâmpla.
Eu știu că nu am avut o relație bună cu tata, așa că mi-am ales pe cineva care nu-i seamănă absolut deloc ca fel de a fi. Modelele alea despre care tot discutăm au funcționat, dar pe dos. Adică, m-am străduit să nu fac ce făcea el. Și nici să-i dau voie partenerului meu să reacționeze asemănător cu tata în anumite situații.
Aoleo arici, adica tra sa o stiu? Adica m-am facut de ras cu intrebarea? Zi iute ca mai am patru minute de sters
Io de fapt ce sa zic, ca tata are si parti bune si din alea rele. Viitorul partener mi-ar place sa le aiba numa’ pe alea bune
Vrabia malai viseaza 
Cine zicea ca istoria se repeta?
Miorlau, habar nu am
Da’ nu-i bai, ca mi-am mai aratat azi o data ignoranta
$ slvc
Da, dacă se va-ntâmpla ?
—
Io n-am nimic contra alor mei, sunt două persoane ok.
Doar că ei au fost prima generaţie care fost mai departe de 100 de kilometri de locul unde s-a născut, iar io numai la dracu nu am fost.
Ei au cetit câteva cărţi la viaţa lor, eu la 14 ani citisem demult tot ce aveam în biblioteca de-acasă ( care totuşi era destul de garnisită ).
Ei se uital la alb negru şi scriau cu creionul , io mă uit la tridimensional şi scot la imprimantă în 10.000 culori.
Nu am cum să iau modelul lor.
LE.
Ei se raportau la oamenii dintr-un orăşel , io am cunoscut oameni de aproape toate culorile ( mov şi verzi nu am cunoscut încă ).
Dragilor, mă bucur că a aparut Strigo, dar sunt în stadiu avansat de somnolență, așa că-mi permit luxul să vă salut dn zbor, bânguind o : ” Noapte bună, pentru toată lumea! ”
Andru, vezi sa nu ratezi aterizarea, daca tot ti-e asa somn
Noapte buna
Arici, poate ai fost si la dracu’ numa nu ti-ai dat seama
Trimis – da .
Ajuns – nu .
Ai nimerit poteca gresita, ha?
Nu bă.
Du-te dracului – am auzit de multe ori.
Asta nu înseamnă că m-am şi grăbit să execut.
Nu judeca modelul parental simplist. Tu vorbești mai mult de diferențe culturale în exemplele tale…
Ce să zic, și între mine și ai mei sunt aceleași diferențe. Să le enumăr? N-are rost. Pot zice doar că tatăl meu nu a citit aproape niciodată literatură de ficțiune, ci doar biografii sau romane istorice, inspirate din realitate. Mama aproape că nu a citit nimic altceva decât reviste și ziare. Eu scriu literatură de ficțiune și o citesc cu preponderență. Dar, asta nu înseamnă că nu-i iubesc, iar regulile de bază după care mă conduc sunt cele învățate de la ei, cu toată lipsa mea de înțelegere cu tata. Cu toate că am ales un om cu fire la polul opus lui, nu m-aș fi putut căsători niciodată cu un om cu principii diametral opuse cu ale lui. Iar dacă aș fi făcut-o, poate că n-aș fi rămas lângă el prea mult timp…
De-asta zic că lucrurile sunt mai complicate decât par și nu pot fi puse în formule imuabile.
$ slvc
Vezi comentariul nr. 82.
Leneșule!
Noapte buna!
ba, adica sunteti ori nu sunteti freud-iani, aceasta-i intrebarea
Noapte buna, Traian
(na, ca tot ase e moda pe aci 
)
$ slvc
Na :
—
Am intrat într-o discuţie spinoasă.
Eu cel puţin mă feresc să judec relaţii. Nici una nu seamănă cu cealaltă.
Nici măcar noi nu semănăm unul cu celălalt.
Femeile-s de pe Venus , bărbaţii-s de pe Marte , etc.
—
Mulţumită ?
@Strigo
Nu se mai poartă Freud nici printre psihanaliști.
@kekee
Mulțumită! Uite, așa de mulțumită sunt:
$ slvc
Da’ ce ?
Froid ăsta e o marcă de pantofi ?
Nu, de underwear!
$ slvc
Mel, multi pshihanalisti nici macar nu l-au priceput, de aia nu se mai poarta.
Prin anumite “cercuri inalte” e inca foarte actual. De fapt as putea spune ca unii considera ca lui Freud inca nu i s-a recunoscut valoarea adevarata si inca nu a fost inteles.
$ slvc
Faza e că după el, tot ce facem, facem gândindu-ne la sex. Deci în zona aia se concentrează el ( de underwear ).
Mie sincer , mi s-a părut un pic prea obsedat.
Am mai zis o dată, cândva: psihiatria e latura poetică a medicinei. Depinde de imaginația fiecăruia.
Freud ăsta e ca Aspirina Bauer. Când există interes, e scos de la naftalină. Când nu, e denigrat.
ba, nebuni mai sunteti
Pantofi ce se poarta pe Marte
LE: la faza cu underware m-am gandit si io ca ariciul, ca Mel nu ai fost prea departe
Arici, pai tocmai asta e. Ca multi doar latura cu sexul o stiu de la el. Mass-media cam la asta l-a redus, ca aia se vinde bine, dar de fapt la el nu e aia baza (asa zic iecspertii).
Important e că ne înțelegem. Ca între extratereștri!
Io nu ştiu câtă pezie poate fi într-un ospiciu de zâmbăreţi.
Din ce mi s-a povestit , e cam puţină.
Nu, arici. Nu la asta mă refeream, ci la interpretarea simptomelor, la încadrarea lor în anumite entități patologice. Ca în cazul poeziilor, când fiecare pricepe ce vrea.
Nu ştiu, am citi câteva chestii, că mă focusasem io pe o ideea la un moment dat, şi m-am apucat să-mi fac temele, să mă dumiresc.
Ei ciu-ciu, că m-a băgat în ceaţă.
De atunci, nu mai pisicanalizez pe nimeni şi nimic. Rezum relaţiile mele cu alţii la legea lui Ohm.
Mel, pe aci se circula zvonul ca doftorii prea putina psihologie si prea multa publicitate de medicamente stiu.
Io stiu pe careva care platea 70 de euro pe ora la psiholog. O mers cre ca vreo doi ani la rand in fiecare saptamana. Apoi o renuntat ca cosmarele ce le avea noaptea o zis ca nu i-au trecut. Dar psihologul castiga foarte usor banii aia
Si l-or apucat cosmarele si mai tare cand se gandea ca pentru o ora de povestiti platea atat 
Asta a fost o chestie care am urât-o la limba română în şcoală.
Se apuca profesorul să ne explice ce a vrut poetul sau scriitorul să zică.
Îţi dai seama că io pricepeam orice , dar nu aia ce vroia profu’. Să vezi dup-aia cum îi demonstram că poetul e cu mine pe idee.
“Pisicanalizez” suuuper
Mel, asta-i un cuvant nou. Baga-l la neologisme
Exact!
Am o pacientă care e diagnosticată cu două boli psihice complet diferite, de către doi profesori universitari. Normal că și tratamentul e complet altul, așa că… ce să mai zic. Freud-neFreud, tot nebună e!
Io am avut asa un ghinion ca profii de romana imi erau si dirigi. Iar cu temperamantul meu de a invata comentariile alea pe de rost (adica cam ciu-ciu) e clar ca aveam cu toti comedie. Jaleeee…
$ strigo
Nu-i nou.
Io tot aşa am zis.
Arici, pentru mine-i nou. Si tare-mi place.
Imi imaginez o pisica cu mustatile manjite de smantana si filozofand cum ai putea prinde niste soricei carnosi
Mel, si probabil pacienta crede ca-i profu’ ala mai bun, ce-i mai scump
Numai media 10 am avut la Română.
Luam 2 când era de tocit poezii, dar tot 10 aveam media că aveam note de 10 şi-n rubrica de absenţe.
—-
Asta până-ntr-a 11-a când l-am contrazis şi m-am cerat urât cu profesoru’ .
Baiu cel mare e că a doua zi i-am demonstrat că IO am dreptate – scris negru pe alb.
Vă ţuc, că mâine dimineaţă tre’ să mă trezesc devreme, ca să ajung la o licitaţie.
Ciao !
Ba, io la romana aveam note mai mici. Ma enervau comentariile alea ce ni le dicta si apoi trebuia sa le tocim. Si io mai pierdeam sirul si la scris dupa dictare si apoi si cand le memoram si ieseau niste comentarii de mai mare dragul
Mai ca as paria cu tine, ca mai stii despre ce era vorba in clasa a 11-a cand l-ai contrazis pe prof. Sa pariez?
Noapte buna
Noapte buna si tie Mel
Si noapte buna si la fotomodeala noastra, ca nu vine sa stinga becul si pica magareata pe mine! Da’ o pupacesc si pe ea, orinde va fi
Buna dimineata!
S-a dezbatut nu gluma subiectul! Dar aveti un stil.. noaptea, bre? Uf, uf