Au venit fetele la Ibănești, așa cum s-au anunțat. S-au descurcat cu harta și GPS-ul. Totul până la intrarea în zona unde avem noi casa, când au cerut repere suplimentare. Încep să le dau, ca o șoferiță serioasă ce sunt.
-Treceți de Ibănești-Sat, intrați în Ibănești-Pădure și mergeți tot înainte cale de vreo…
-Nu așa. Zi-le că, după ce trec de Isticeu, Tireu și Tisieu, urmează Podul Runcului, intervine ”peștișorul” atotștiutor.
Drept să zic, de vreo cinci ani batem drumurile astea, dar n-am auzit niciodată denumirile care-i ieșeau din gură, așa că îl șâșâi și continui indicațiile:
-Deci, ați intrat în Ibănești-Pădure…
-După ce trec de Isticeu, Tireu, Tisieu și Podul Runcului! specifică consortul.
-Mai lasă-mă cu Tireul și Isticeul tău, că-s deja aproape.
-Păi, atunci, s-o ia la stânga, spre Blidireasa, înainte de Dulcea, Fâncel și Zimți.
-Degeaba tot îi dai cu astea, că eu n-am văzut să fie indicatoare cu ele, așa că lasă-mă să le explic cum știu eu!
Și încep să le zic că după ce vor lăsa în stânga grădinița, pe dreapta o să apară o casă mare, cu pereții bătând spre vernil și cu acoperiș albastru intens. Ei, cu vreo 3 metri înainte de ea, trebuie s-o vireze scurt la stânga. După care să treacă podul peste Gurghiu și s-o ia din nou la stânga, apoi, la prima intersecție, la dreapta, cu viteza întâi și cu ESP-ul decuplat, să nu patineze la deal.
Și încep să aștept. După cinci minute, mă sună Leidi:
-Am ajuns, dar s-a înfundat drumul și de aici încolo sunt doar fânațe și pădure.
-N-ați ajuns unde trebuie, că eu nu vă văd, spun eu nedumerită.
-Ba da, că am urmat întocmai indicațiile.
Îl văd pe ”peștisor” scuturândus-se de râs. Mă strâmb la el, în timp ce-l aud recitând:
-Isticeu, Tireu, Tisieu, Podul Runcului, Blidireasa…
Convenim să ne întâlnim într-un punct ușor de reperat, și o iau la picior. După vreo două minute, mă aud claxonată din spate și mă întorc lejer ofuscată, că doar mergeam pe marginea drumului, regulamentar. N-apuc să deschid bine gura pentru vreo două vorbe bine simțite, că văd sticlind a râs ochișorii Leidiei și pe Andru -pe care o știam din poze- la volan. După ce ne îmbrățișăm și pupăm, le întreb de unde veneau.
-Am traversat podul, am luat-o la stânga, apoi pe prima la dreapta, spune șoferița.
-Ciudat, cum ne-am întâlnit…
Mă urc în mașină, facem cale întoarsă și ne apropiem de casă. Cu vreo 200 de metri înainte de stada noastră, îmi arată o cărare mai răsărită care o tăia pieptiș, spre munte, printre gospodăriile oamenilor; trebuie să recunosc că o vedeam pentru prima dată în viața mea.
-Pe aici am fost, zice Andru. Prima la dreapta după pod. Auzi, dacă ne ziceai exact adresa, cred că nimeream din prima, că apare totul pe GPS: Isticeu, Tireu, Tisieu, Blidireasa…
Noroc că nu era ”peștișorul” de față, că n-aveam niciun chef să-l văd jubilând.
N-ai cu cine, bre! Eu le-am dat detalii de finețe, mai că nu le-am povestit ce model aveau perdelele casei înainte de care trebuiau să vireze la stânga, și ele se iau tot după indicațiile unui bărbat, fiindcă am uitat să zic că aparatul lor avea voce bărbătească, nu femeiască, cum ar fi normal. 
Strigo on 
silavaracald on 
la taifas despre reconversii profesionale și șmenuri farmaceutice | DAP on 
Ana lu' Manole on 
Ana on 
Runia on 
pepe on 
mishulake on 
Trackbacks
[...] mult: Simțul orientării Post Published: 30 May 2011 Author: admin Found in section: Si La Vara [...]
[...] N’am mai reactionat, desi imi venea sa’l plesnesc. Am mai vorbit la telefon cu Andru, Melania, sor’mea. Am incercat sa’l ignor. Era acolo, lipit, indiferent de pozitia adoptata. [...]
[...] Negoita, Gabi Cimpoca, Gabriela Savitsky, Georgiana, Ilarie, Cati Lupascu, Ioan Sorin Usca, Melami, Tudor, Nea Costache, Gina, Rokssana, Teo Negura, Haicasepoate, Gabi RazaMeadeSoare, Vania, Zina [...]
[...] Elena, Gabriela Savitsky, Gand licitat, George Valah, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Luna, Luna Patrata, Melami, Mesterul Manole, Mirela Pete, Mnealui, Photographis, Rokssana, Se poate, Se-cret, Sosetel, Stropi [...]
44 Comments
Buna dimineata, Mel!
A fost un weekend fainn!
Am in fata ochilor pasunea frumos punctata de floarea de trifoi si de galbenul ranunculaceelor (piciorul cocosului.. iote ca am regasit denumirea, Andru), masina cu botul ridicat spre cer, adulmecand, flanazita, iarba inalta! drumul cu pietris si susurul Gurghiului. Intotdeauna prima imagine ma transpune in locul pe care-l vizitez. Imi ramane in memorie ca o fotografie vie daca m’am contopit cu peisajul
Si asa este….
Mai povestim pe seara! Ar trebui sa plec la munca…. cica, iar eu am ramas undeva in mijlocul muntilor!
O zi buna tuturor!
Mel si toata familia
…si un banc
Un preot catolic, unul protestant si un rabin, dupa un lung si plictisitor conciliu ecumenic, se hotarasc sa se retraga pentru a se scalda într-un lac…., deh… era canicula, întelegeti si dvs…zis si facut. Ajung la scaldat, mai palavragesc o vreme, apoi se dezbraca si intra în apa, se scalda, ies pe iarba… si în timp ce sedeau la soare apare un grup de femei. Preotul catolic si pastorul protestant îsi acopera repede partile rusinoase. Rabinul însa îsi acoperi fatza.
Dupa ce trec femeile, crestinii îl întreaba nedumeriti pe rabin:
– Bine, Rabbi Jacob, dar de ce nu te-ai acoperit si tu la fel ca noi?
La care rabinul raspunde:
– Nu stiu cum e la voi în comunitatea religioasa, dar la noi preacredinciosii ma cunosc dupa fatza !
Bun început de săptămână!
Eu cred ca nu le-ai povestit despre ţuica din târnaţ, ca altfel nici GPS-ul nu le mai trebuia…
Au gustat-o, măi!
Plus că am fiert-o și pe cea de astă toamnă.
Btw: am găsit pălărioara aia bleu.
Fara a cadea in misticism, am dobandit credinta ferma ca exista raiul pe pamant!
Am convingerea ca ( pentru mine ) este situat undeva la munte, are peisaje minunate, muuult verde, o doza impresionanta de Ibanesti si niste oameni absolut cuceritori.
Tocmai “gresitul” drumului mi-a oferit revelatia aceasta; stiu ca-i sugeram Ladiei ( care comunica prin telefon ) sa incerce sa descrie locul unde ajunsesem.
Ma vad nevoita sa recunosc ca exact faptul ca GPS-ul meu graieste “barbateste” ma face sa nu-l ascult mereu si sa fiu mult mai deschisa la indicatiile continand “casă mare, cu pereții bătând spre vernil și cu acoperiș albastru intens “.
Acum, traseul a intrat in memoria GPS-ului la “favorite” , iar intregul sfarsit de saptamana in sufletul meu la “cele mai dragi”!
Multumesc frumos, pentru tot
Colega, au mâncat mult?
Bună dimineaţa!
“Casă mare, cu pereţii…”
exact genul ăsta de indicaţii dau şi eu, motiv pentru care soţul meu se prăpădeşte de râs.
@Andru
Sper să folosești ”favorite”-ul ăsta cât de des, că văd cu, cu tine, n-am probleme cu cazarea.
M-am bucurat tare mult să vă am drept oaspeți.
@Doctor Casă
La câți eram, cine mai stă să socotească?!
Dar tu, cât mănânci de obicei? Să știu să mă aprovizionez din timp.
@Dara
Măi, dar funcționează?
Funcționează!
Au nimerit fetele?
Au nimerit!
Ce-i drept, cam pe-alături, dar până la urmă ne-am joncționat!
Portia de ras, cu orientarea! “Isticeu, Tireu, Tisieu, Podul Runcului, Blidireasa”. Si eu dictez de pe harta! …
Melami, timp de doua zile intregi si minunate, am urcat dealuri si am alergat pe campii. Ce de flori, fluturi,emblemele verii, stii tu (am decretat: fara laptop, fara net). E VARA!
Zile lungi si senine. Urmeaza cele mai lungi zile ale anului, pline de soare si de secunde statice, nemiscate, care vrei sa nu se mai termine. Mini vacante asteptate toata iarna aia (nasoala), vacante care dau uitarii zilele plate si scurte. Ne conversam noi ieri, pe o colina cu fragute in floare, care intrau in padure, erau foarte multe(am promis ca vom reveni sa papam miile de fragute care se vor pargui acolo). “Unde va place, la munte sau la mare?” Toti din gasca se agitau, ca la munte, ba ca la mare…da, marea marea, da, muntele! Dar uite, dealul…Cum nu vad oamenii ce frumos poate fi la deal, in apropiere si de munte, padurile alea umbroase cu poienite, florile, cabana spatioasa si racoroasa, aflata la raspantia dintre deal si zona de campie: izvoare, poteci, paduri, o minunatie!
O saptamana noua, o urare de bine: o saptamna plina de bucurii! Urmeaza 1 Iunie, inveseliti-va copiii, nepotii, finutii! Inclusiv cu daruri inspirate!
Îmi plac numele astea de localități. Ar putea avea rezonanță istorică. de exemplu ” Bătălia de la Podu Runcului” sau ”Pacea de la Blidireasa” sună interesant. Ca să nu mai zic de ”Convenția de la Fâncel”. Acolo chiar ar merge semnată o Magna Carta, gen.
@Mirela
Asta e, că el nu dicta de pe hartă, ci din minte.
Da, e frumos și dealul, dacă ai cu cine-l trece.
@Doctor Casă
Dar Fătăciunița ce-ți inspiră, Doctore?
Că-i tot pe-acolo.
Un thriller. ”Misterele de la Fătăciunița”.
Păpușu are în schimb o rezonanță de loc pentru o dramă amoroasă. Cred că de aia mă atrage așa de mult.
Dar Zimți?
Hai că ăsta merge de-un horror.
LE: Haidi, bre, că te duc odată acolo. Nu de alta, dar le-am povestit ”fetelor” despre tine și deja s-au programat la o consultație.
Bine că v-aţi aflat până la urmă.
Da, ne-am cam aflat.
Și a fost bine.
E rândul tău acum să vii la Ibănești. Să te văd după indicațiile cui nimerești.
Apropo de Păpușu și drame amoroase. Deja mă gândesc să scriu un studiu. O paralelă istorico- geografică între Păpușu și Mayerling. Colega, o să am nevoie de un loc de cazare prin Păpușu pentru desăvârșirea studiului meu. Știi vreun hotel ieftin pe acolo?
Cum să nu, colega!
Avem de la cinci stele în sus, în funcție de cât de înnorat e cerul.
Mai bine zi cum sunt gagicile din Dulcea. Poate găsesc cazare p-acolo.
Ce dragute au fost Lady si Andruska, de nu au pomenit nimic de 2 teroristi care au perturbat linistea idilica a locului
@Doctor Casă
Oare cum crezi c-or fi, de se numește Dulcea localitatea lor?
@Alba
Cred că și-au amânat planurile de odrăslit pentru un timp.
Back!
Alba
Pacat ca n’am niciun nepot de varsta celor 2 
dar am o finuta de un an si jumatate! Se pune?
data viitoare o sa venim cu temele facute
Mel
poate apuc sa povestesc si de ‘caldura’ pe care am simtit-o in microbuz 
))) No! Adica… cum veneam io relaxata de la munte… ma bulversa un mascul care statu lipit de mine!
Si.. asta cu pofta de odraslit
Tre’ sa va povestesc senzatiile! (da’ cre’ ca o fac mai pe la noapte ca’i de bulina rosie).
hai, pune-o… pe blog adică.
Mel, pe blog o s’o pun
dar dupa ce ma intorc de la o zi de nastere. Vad si fosti colegi… de la un loc de munca unde am colaborat candva. hihih.. ti-am spus despre el duminica dimineata 
GPS-ul asta oral e belea. imi aduci aminte de ce am patit cand am fost la tara la nasi.. tot asa : ia-o dreapta si e simplu …si am luat-o dreapta pe toate strazile pe care le-am intalnit. ca sa aflu apoi, ca era vroba de … “dreapta” cealalta.
deh. fiecare cu dreapta lui 
2Leidi
Vezi? Dacă o lăsai pe Andru să te ducă, nu mai aveai parte de asemenea momente firbinți.
http://lady67.wordpress.com/2011/05/30/lipitura/comment-page-1
@klausen
Bărbatu-meu se ceartă întruna cu GPS-ul. Și culmea e că are mai mereu dreptate.
lasa drumurile … te-ai apucat de desenat?
Sorry, nu asta mi-era tema pentru miercuri!
De desenat se pricepe Leidi. O să vedeți în uma dintre postările următoare.
daca e vreo consolare, de Ibanesti am auzit (cred ca am si trecut pe acolo) pana si eu, care sunt mama ratacitilor pe drumurile patriei.
Superb!
Ca am citit si restul comentariilor dupa ce-am facut o pauza de ras. Momentul final, oful ala din scris, mi-a fost taaaare cunoscut
“Noroc că nu era ”peștișorul” de față, că n-aveam niciun chef să-l văd jubilând.”
Vad ca v-ati distratera! Sa va fie de bine!
@Zîna eficienței
Așa e. O comună de 12,5 kilometri, dar cu multe străduțe și sate.
Noi însă stăm ceva mai ferit și dificil de găsit, Zâno.
@Manole
Am cam râs, e drept.
Cine se-aseamănă se-adună.
@Blanche
Adică a mai fost cineva acolo, în afară de MINE, care să terorizeze lumea??!
@Șefa
Hmm, despre planurile de odrăslit?
Păi, este simplu: am invidiat fără rezerve ceea ce am văzut! Poa´ să fie tatăl și extraterestru, dacă dă în scris că ies copii frumoși, deștepți, spontani precum ”teroriștii”, jur că mă apuc de treabă chiar de ieri
Cât despre Lady, deja lucrez la un plan în care-i las ei mașina numa´- numa´ să pot da și io o tură cu microbuzul
@ andru
Bag samă că ţi se făcu de senzaţii tari .
@Kekee
Păi să recunosc așa public că n-am suficient sânge-n instalație să mă dau cu bungee jumping-ul?!
Nu-s zgarcită, dar avem la bani mult mai puțini: ”senzații tari românești”
Să fiu sincer, nu m-am gândit la asta .
@Kekee
Sincer, nici eu!
Doar aberam pe langă idee, ca de obicei
Abia acum constat ce cuminte am fost aseară. La ora 22, în scutece. Drept îi că m-a ajutat la asta și o întindere musculară pe care am făcut-o pe când băteam coclaurii cu Leidi și Andru și care m-a imobilizat la pat. Acum e bine; parcă nici n-a fost.
@slvc : noi ne laudam ca avem GPS din fabrica :lol: probabil, sotul tau a nimerit unul bun de tot
Deci Isticeu, Tireu, Tisieu, Blidireasa… să ţin minte…
Nu, bre, nu așa!
Deci, intri în Ibănești-Pădure, lași grădinița pe stânga…