Lupul la stână

Nici nu ne dezlipisem încă bine pleoapele când ne-am trezit cu el în dreptul ferestrei. Cu Zazi, vecinul. Mare actor! Urmează să-i vină fiul din Canada, așa că îi pregătește mâncare tradițională românească; adică, ceva sarmale. Doar că nu are varză murată, iar noi avem, că se simte de la o poștă. Deci, ne-a cerut. Acum, ce să zic, chiar mă bucur că mă scapă de ea, că nu ne prea dăm în vânt după așa ceva, iar mama simte că e de datoria ei ca în fiecare toamnă să ne umple un butoi.

-Coboară matale în pivniță și-ți ia câte-ți trebuie, îi zice ”peștișorul”.

-Baaa nu, că io nu umblu în pivnița voastră…

… ”când sunteți acasă”, ar fi fost mai corect să spună.

În realitate, bătrânului îi place să facă câte o expediție prin curtea noastră, când lipsim; nu de alta, dar să poată critica straturile lui Pisu-Pis și ale Coanei Mari. L-am văzut cu ochii mei, când nu știa că sunt în casă, mașina fiindu-mi parcată la umbră, între blocuri.

-Bine, atunci vin eu când m-oi îmbrăca, continuă bărbatu-meu și își bea mai departe cafeaua.

După un timp, merge la el, după care îi aud coborând în pivniță, discutând, apoi urcând. Apare după aceea zâmbind nedumerit.

-Auzi, când a venit prima dată, ți s-a părut că șchioapătă cumva?

-Nu, mergea cât se poate de normal. Săltăreț chiar, l-am asigurat eu.

-Zazi al nostru o să pățească odată ca ciobanul ăla din povestea cu lupii la stână. Când a coborât scările, l-au ”lăsat picioarele”, așa că l-am dus aproape în cârcă (sunt opt trepte cu totul!). Ajunși la butoi, mi s-a tot plâns că-l doare șoldul, până i-am zis că-l programez la ortoped, care-l rezolvă -în doi timpi și trei mișcări- cu o proteză metalică. Bineînțeles că n-a mai adus după aia vorba despre asta, iar la urcare, era sprinten ca un flăcău. Când să-și aleagă varza, s-a orientat la cea mai pricăjită, de-i încăpea în podul pamei. Modest, de nu se poate!  Se tot socotea că i-o ajunge pentru vreo 5 sarmale, așa că a trebuit să bag eu mâna în butoi și să-i aleg una ca lumea. Și abia făcusem duș… Până să închid eu bine ușa la pivniță, el deja era în curtea lui și dădea grăunțe găinilor. Nici nu știi când să-l mai crezi și când nu…

-Cred că, la vârsta lui (87 de ani, n.a.), va trebui să-l crezi mereu pe cuvânt, că nu ști când va face ”gluma finală” și o să-l ai pe conștiință toată viața că nu l-ai crezut tocmai atunci, l-am ”liniștit” eu.

Trackbacks

  1. By Esenţa « Ioan Usca on 10 iunie 2011 at 13:21

    [...] Rokssana, Shayna, Clipe de Cluj, Teo Negură, Theodora Marinescu, Răzvan Cătălin Rinder, Melami, Vania, Gabi123, Carmen, Bogdan [...]

  2. By Revin cu forţe proaspete « Cristian Dima on 10 iunie 2011 at 18:03

    [...] Savitsky, Gabriela Neagu, Gabi Ilies, Mirela Pete, Stropi de suflet, Teo Negură, Theodora, Silavaracald, CELLA, [...]

  3. [...] Vă salut pe toţi: Andra Pavel, Achilianu, Adia, Adrian Voicu, Aiucuta, Alex Mazilu,Alexandru Marin, Ana Maria Deleanu, Ana Veronica , Angela Tocilă, Rokssana,Arcadia, Mirela Drăgan, Incertitudini, Carmen (Vis şi realitate), Dictatura justiţiei,Buimacii, Camely. Carmen Negoiţă, Cati Lupaşcu, Consiliu, Călin Hera, Daniel Urda,Moroşanu, G1b2i3, Raza de soare, Giogi, Flavius, Gabriela Savitsky, Gabriela Neagu,Gabi Ilies, Mirela Pete, Stropi de suflet, Teo Negură, Theodora, Silavaracald, CELLA,Adela. [...]


28 Comments

  1. Posted 10 iunie 2011 at 06:12 | Permalink

    Buna dimineata, Mel!
    Un vecin de vecin, nu alta! Numai sa n’ajungi sa te sperii de el prin curte!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  2. silavaracald
    Posted 10 iunie 2011 at 06:15 | Permalink

    Îți dai seama că mi-a stat o țâră inima-n loc când l-am văzut. Că nu știe să mergă ca toată lumea, ci se strecoară de nici nu-l auzi. happy
    LE: Ne cerem scuze, dar a picat serverul pentru vreo 3 ore. Se întâmplă și la case mai mari.
    Mulțam fain, tetrise, că ne-ai scos din nou din necaz! kiss

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  3. Gregorie Casă
    Posted 10 iunie 2011 at 10:58 | Permalink

    Băi, gata, azi m-apuc de muncă. Am o grămadă de lucruri nerezolvate din timpul săptămânii. De exemplu, partida de table prin corespondență cu un coleg din Patagonia. Îl bănuiesc că fură la zar.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  4. Dana
    Posted 10 iunie 2011 at 11:00 | Permalink

    Tie iti pica serverul, mie netul. Cica de la furtuna si vijelii. Afara, soare, senin.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  5. silavaracald
    Posted 10 iunie 2011 at 11:05 | Permalink

    @Doctor Casă
    Măi, tu ești sigur că joci cu ambele zaruri? Că parcă am văzut unul între sânii aplaudaci și cauzatori de tsunami… hee hee
    @Dana
    Ca întotdeauna, e ”de la ei”, adică de la Doamne-Doamne, de la furtună, de la curentul care trage pe sub ușă etc. În niciun caz din cauza incompetenței lor. big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  6. kekee
    Posted 10 iunie 2011 at 11:08 | Permalink

    Ameninţarea cu cuţitul, funcţionează la orice bolnav.
    E mai eficace decât orice medicament ( e drept că pe termen scurt, dar noah, e bine şi aşa ).

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  7. silavaracald
    Posted 10 iunie 2011 at 11:10 | Permalink

    Cu cuțitul, ca cu cuțitul… (scuze de aglomerare cacofonică!) De ac le e frică celor mai mulți pacienți bărbați! Pe bune!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  8. Gregorie Casă
    Posted 10 iunie 2011 at 11:15 | Permalink

    Colega, bine că mi-ai adus aminte de asistenta mea. E de câteva zile p-aici, ne-am jucat ce ne-am jucat, i-am botezat țâțele ( ”frații Montgolfier”, dacă ați uitat cumva) dar știi ceva? Nu am întrebat-o cum o cheamă.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  9. Posted 10 iunie 2011 at 11:20 | Permalink

    “Pestisorul” il stim…. Este om strasnic, cu vorba putina…..
    Nu este bine sa te joci cu el….

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  10. kekee
    Posted 10 iunie 2011 at 11:23 | Permalink

    Doc, dar ai reuşit să-i vezi faţa ???
    surprise
    Că mă gândesc că nu ai putut să-ţi ridici privirea mai sus de decolteul său.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  11. silavaracald
    Posted 10 iunie 2011 at 11:25 | Permalink

    @Doctor Casă
    Hai că te știu de sfios, dar nici chiar așa? thinking
    @Virtual
    N-o fi bine, dar uneori e incitant; e ca și când te-ai juca cu un tigru, mai cu cravașa, mai dându-i o halcă de carne… de animal, bineînțeles, nu de-a ta! hee hee
    @kekee
    Eu nu cred c-a reușit. N-auziși cum le cheamă pe cele două proeminențe? Precis că trebuie ancorate ca să nu stea pe undeva pe la nivelul feței, ori n-are el inima asta să le dea găuri… hee hee

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  12. Miorlaupufos
    Posted 10 iunie 2011 at 12:58 | Permalink

    Cred ca batrineilor astora le place mai mult sa se rasfete, sa stie ca ii pasa cuiva de ei, chiar sa-si creeze mici probleme pentru un pic de atentie. In fond si la urma urmei, mare paguba nu cred ca ar putea sa faca in gradina, ba chiar, daca as fi in papucii tai, l-as primi cu mare drag. Stii, cind s-o duce, o sa-ti para rau ca l-ai certat sau i-ai dat peste mina.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  13. Posted 10 iunie 2011 at 13:09 | Permalink

    Măi, nu știi tu ce gură spurcată are ”bătrânelul” ăsta de-altfel simpatic. Și un simț al punctului nevralgic de nu s-a pomenit.
    Nu-mi pasă dacă ia ceva din grădină, că doar e din familie, dar nu-mi convine deloc când face remarci, de față cu alții, de genul: ”Inginerul de Pisu-Pis și straturile le măsoară cu șublerul. Și după aia, plantează cu cartea deschisă, pe pământ, lângă hârleț, hihihi!”
    Și cel vizat se atacă, că nici el n-are mai multă minte, în ciuda anilor lui, se înroșește la față de nervi, trântește unealta cu care lucra și vine la mine să-i restabilesc orgoliul lui șifonat de grădinar.
    Ce mai, distracție la maxim, câteodată, în curtea mea. big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  14. Posted 10 iunie 2011 at 13:42 | Permalink

    Bine ca e lucid. Fata de altii de varsta lui sau mai tineri…

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  15. Posted 10 iunie 2011 at 15:23 | Permalink

    cand ai inceput a-l povesti, eu repede am sarit cu diagnosticul… asta precis e genul “da-mi un pahar cu apa ca asa mi-e o foame de n-am unde dormi”!
    pana la urma m-am repliat. cred ca e mai grav, mult mai grav si mai la neindemana. probabil ca stie exact cate pene ai in perna si cati pureci are lili in coada. si are grija sa-ti sugereze, doar sa-ti sugereze, ca stie!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  16. Posted 10 iunie 2011 at 16:31 | Permalink

    @Rârî
    Mda, să zicem și așa… happy
    @Balaura
    Se vede că te știi la oameni. Exact așa! big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  17. Posted 10 iunie 2011 at 19:30 | Permalink

    Şi aşa, zici, a ales varza cea mai mică. Om fin, cu bun simţ tongue

    Să ştii că şi vecina mea crede despre mine la fel. Că uite, de vreo lună e plecată din ţară. Eu dau mâncare la câinele ei, eu îi ud florile, eu îi plivesc straturile, eu îi tund gazonul, eu aprind şi sting luminile prin casa lor dimineaţa şi seara.
    Şi iacătă că mă sună alaltăieri, să verifice cum merg treburile, cum mă descurc cu munca voluntară.

    Şi-mi zice aşa:

    “Scumpa mea, dacă ai nevoie de spanac, de salată, de ceapă, sau de orice altceva, te rog să iei. De fapt, ştiu eu că tu eşti drăguţă şi cu bun simţ şi n-o să iei. Faci cum vrei!”

    Să mori tu!?

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  18. Posted 10 iunie 2011 at 20:28 | Permalink

    Subtilă vecină ai și tu! hee hee
    Numai să iei ceva, că o să te știe tot cartierul.
    Și-așa e riscant… că o să te tot sune, după ce se întoarce, să te întrebe una, alta… happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  19. Posted 10 iunie 2011 at 21:20 | Permalink

    Bre, io am antrenament în chestiunea asta. Că le gospodăresc acareturile de două ori pe an câte o lună, din 2009 încoace big grin
    Scenariul se va desfăşura aşa:
    Se intoarce, se minunează de cât de fain îi totul şi zice că dacă io o să plec vreodată, să nu mă aştept ca ea să facă la fel pentru mine.
    Apoi îmi întinde un săpun, sau o acadea, o lalea şi zice: că doar nu pe degeaba ai muncit, ia d-acilea simbria. rolling on the floor rolling on the floor

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  20. Posted 10 iunie 2011 at 21:32 | Permalink

    Deci, vezi că nu muncești chiar degeaba? E o doamnă, ce tasta mea! laughing

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  21. Posted 10 iunie 2011 at 21:44 | Permalink

    Şi mi-a mai dat şi nişte cartofi verzi când o plecat, ca să nu-i arunce! rolling on the floor
    Sunt o nemernică, trage-mi-aş două palme!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  22. Posted 10 iunie 2011 at 21:54 | Permalink

    mare jmekeraş moşu aista… Nu ştiu de ce da de dimineaţă am mai scris de două ori comentariu ăsta… poate acum mere… big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  23. Posted 10 iunie 2011 at 21:55 | Permalink

    Da… a mers… Bine te-am regăsit Melami!!!!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  24. Posted 10 iunie 2011 at 22:52 | Permalink

    @Arcadia
    Eu o țin pe-a mea: senzația aia că pe undeva totuși ai zbârcit-o… e priceless! happy
    @Cristi
    Mi-a făcut figuri servereul azi-dimineață, poate că de aceea să fi avut probleme.
    Bine ai revenit! kiss

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  25. mishulake
    Posted 11 iunie 2011 at 00:30 | Permalink

    Hm ! Deci. Cine n-are batrin, sa-si cumpere, cine are sa-l…..

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  26. Posted 11 iunie 2011 at 06:58 | Permalink

    … îngrijească, să-i suporte hachițele și să-l iubească cât îl mai are. happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  27. Posted 11 iunie 2011 at 07:18 | Permalink

    happy
    Buna dimineata!
    O concluzie adevarata!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  28. silavaracald
    Posted 11 iunie 2011 at 07:24 | Permalink

    Bună dimineața, matinala mea! happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu

Post a Comment

Your email is never shared. Required fields are marked *

*
*