I-am găsit când deja le pusesem cruce. Pentru că pierd anual câteva perechi de ochelari de soare, indiferent dacă-s ieftini sau scumpi. Pe locul al doilea, la rătăciri: umbrelele; de-aia m-am obișnuit fără. Mă descurc; ba-mi pun geanta pe cap, ba o pungă, ba mă las făcută ciuciulete, dar nu mă mai încurc cu ele. [...]
Stăteam încă la bloc, dar ni se năzărise că vrem câine. Și nu de oricare , ci -sfântă inocență, ca să nu-i zic: prostie!- doberman!
Încă nu-l aveam, dar știam cum o să-l cheme. Numele i-l dăduse ”pestișorul”, la o trecere de pietoni, când, enervat de lălăiala unui cuplu care se eternizase pe zebră, îl aud [...]
Se apropie, copii, se apropie. Chiar nu credeam să mă țină entuziasmul până acum. Ba chiar, uneori, speram că ați uitat de vorba aruncată astă primăvară, dar n-a fost chip. Aveți o memorie de speriat! Iar eu: cuvânt.
Deci, mai e doar o jumătate de lună aproximativ. Hai să nu facem AMR-ul, că aduce ghinion.
Geo vine [...]
Alaltăieri am scris despre unul pe care-l credea lumea nebun; ieri, despre niște gabori. Și s-au iscat, dom’le, dispute aprinse, pe ton civilizat totuși, așa cum îmi place mie. Așa se întâmplă când ai comentatori ca voi!
Noa, acum c-am zis-o, să vă spun ce mi-a trecut prin cap!
E bine să discutăm probleme serioase, deși nu știu [...]
Stăteam ieri la coadă la poștă, pentru un pachet. La un ghișeu de alături, două ”găboroaice”, țigănci blonde, din stratul mai înstărit al etniei lor; își încasau alocația pentru copii. Una să fi tot avut vreo 17 ani, cealaltă, sub 35. Ambele, cu micuții în brațe. Când s-a pus însă problema semnăturii, cea tănără i-a [...]
M-a întrebat deunăzi cineva -”persoană importantă, nu spui cine”- dacă am făcut ceva ce mă rugase cândva. I-am răspuns sincer că încă nu, dar că intenționez s-o fac. ”Se pune și intenția, nu?” mi-am exprimat eu speranța, crezând că astfel mă ”scot” și eu mai ușor. Dar imediat asta m-a dus cu gândul la vremea studenției, [...]
E clar, nu mai e de mine sportul ăsta!
Adică, cu copiii! Mă și mir cum m-am descurcat când erau ai mei mici…
Pe scurt, l-am avut ca oaspete pe Ziurel. Mă-sa, plecată în life, cum zice Geo. Ceea ce e bine. Bine pentru ea, dar bine și pentru el. Să mai schimbe mediul, să respire alt [...]
Pentru că o persoană foarte dragă mie a trecut destul de recent printr-un divorț și încă este nevoită să suporte spasmele de orgoliu rănit al celui lângă care n-a mai putut trăi, recunosc că subiectul acesta m-a preocupat destul de serios în ultimul timp. Am încercat (încă o mai fac) să înțeleg resorturile care îi [...]
Un înțelept le-a explicat adepților săi: ”Este rău să iei vieți și nobil să le salvezi. În fiecare zi mă angajez să salvez o sută de vieți. Îmi arunc plasa în lac și scot o sută de pești. Pun peștii pe mal iar ei sar și se zbat. <Nu vă fie teamă>, le spun eu [...]
Un artist adevărat nu încetează a gândi la lucrarea sa nici când pare aproape desăvârșită.
Creativitatea e ca un vierme care te roade pe dinăuntru, până-și găsește o breșă și izbucnește în afară sub forma unei capodopere. Ceea ce s-a întâmplat și în cazul lui Lili, această cocoșaneală a rasei canine. Sinceră să fiu, văzând atunci [...]
Strigo on Să lăsăm vorbele să vorbească!
silavaracald on Să lăsăm vorbele să vorbească!
la taifas despre reconversii profesionale și șmenuri farmaceutice | DAP on Să lăsăm vorbele să vorbească!
Ana lu' Manole on Să lăsăm vorbele să vorbească!
Ana on Să lăsăm vorbele să vorbească!
Runia on Să lăsăm vorbele să vorbească!
pepe on Să lăsăm vorbele să vorbească!
mishulake on Să lăsăm vorbele să vorbească!
Feed necunoscut
