Călătoriile… cu ce rămânem din ele? Fațade de clădiri, aerul stingher al unei străzi, culoarea asfințitului după o zi de bătut muzeele și galeriile de artă sau doar de hoinărit aiurea, chipuri de oameni, voci străine, camere de hotel în care nu ai timp să te acomodezi, pentru că trebuie să le schimbi cu altele, la fel de impersonale, un peisaj întipărit pe retină, rareori o trăire mai de doamne-ajută, pe care însă o rătăcim și pe ea după un timp…
Făcând ordine prin casă, am dat peste albumul acesta, făcut în urma unui sejur de vreo zece zile în Franța și Spania, acum zece ani. Pe vremea aia aveam încă nevoie de viză Schengen, așa că am primit-o ca urmare a unei invitații la Paris trimise de către un prieten de-al unui prieten francez, rezident în România la acea oră. Drept pentru care ne-am luat noi frumușel și am pornit într-o călătorie lungă, plină de întâmplări, majoritatea plăcute, îmbarcați într-un Matiz. Sincer, nu știu ce a fost în capul nostru atunci, fiindcă puteam călători mult mai comod cu Fordul nostru Mondeo, care se putea transforma la o adică și într-un pat de două persoane dacă ar fi fost cazul. Văzând fiul nostru că avem inconștiența de a merge totuși câteva mii de kilometri cu ”micul gigant” (cum era el denumit atunci în reclame), a concluzionat, sarcastic: ”Nu-i nimic; dacă rămâneți cumva în pană, îl luați în spate și faceți autostopul”. Ei, dar cum-necum, ne-am făcut treaba cu el. Drept îi că, la felul cum arăta, toți șoferii de pe autostradă simțeau nevoia să ne depășească, chiar dacă o ”călcam” și noi cu vreo sută și patruzeci de kilometri pe oră. La întoarcere, în timp ce rulam liniștiți prin Ungaria, vede Peșty un Matiz în fața noastră.
-Și al nostru are roțile așa de mici? întreabă el retoric. Dacă știam, n-avem curajul să plec cu el la drum, a completat el râzând.
Dar nu despre isprăvile matizești vreau eu să vă povestesc acum, ci să vă arăt cum este albumul nostru de fotografii de atunci. E, de fapt, mai mult un jurnal de călătorie, împănat cu fotografii, pliante, bilete de intrare, chitanțe de schimb valutar, asigurări de sănătate, note de plată, hărți și alte nimicuri. Un talmeș-balmeș care mă ajută să reconstitui mereu atmosfera acelor locuri și timpuri mai bine chiar decât dacă aș fi filmat totul, pentru că multe din notele de pe marginea acestor ”nimicuri” reflectă într-un mod foarte intim simțămintele mele referitoare la cele văzute atunci. Ale mele, subliniez, pentru că s-ar putea ca Peșty să fi perceput cu totul altfel decât mine excursia aceea minunată.
Strigo on 
Traian on 
silavaracald on 
ba_laura on 
Trackbacks
[...] aici: Remember the time – Franța Post Published: 22 November 2011 Author: admin Found in section: Si La Vara [...]
[...] Ioan Usca, Klausen 1976, Lilly, Lunapatrata, Madi si Onu, Malli, Manole, Marina Rasnoveanu, Melami, Mircea Florescu, Mirela Pete, Motanul filozof, Motanul incaltat, Napocel, Nea Costache, Nice si [...]
[...] Giorgiana, Ilarie, Gina, Innerspacejournal, Ioan Usca, Lilly, Lunapatrata, Madi si Onu, Melami, Mirela Pete, Motanul filozof, Napocel, Nea Costache, Clipe de Cluj, Adela Onete, Oana [...]
[...] Silavaracald That's me in the corner, that's me in the spotlight! Skip to content Emoticoane « Remember the time – Franța [...]
[...] jurnal ilustrat al călătoriilor mele mai importante. Data trecută, v-am povestit/arătat despre Franța (Paris, Valea Loarei, sudul proletar al țării), Luxemburg și Barcelona. Azi, despre Altersee [...]
67 Comments
Neataaa!
Cafeluta pentru toti.
Astazi avem niste cornuri (am terminat cornuletele) cu ciocolata.
Sa aveti o zi frumoasa si plina de lucruri bune.
Buna dimineata!
Ce-nseamna sa nu comentezi imediat ce citesti
Uite cine a fost primul!
Radu V., multzam de cafea!
O carafa cu suc de portocale, banane si mere! si biscuiti de ovaz cu fructe!
Franta… Frumoase amintiri, Slvc!Si usor de rememorat cand privesti albumul.
Si ca tot ai vorbit de Franta, azi se intoarce din concediu o colega care a stat 3 saptamani. E timp pentru povesti printre 2 hemoleucograme
O zi buna la toata lumea!
Of ma seaca la inima dorul de Paris.
Ce-mi facusi d-na doctor ?
@Radu
Mulțam fain de tratație!
@Leidi
O să aveți ce povesti nu între două hemoleucograme, ci 200.
@pepenaș
Lasă, mamă, că mai mergi tu pe-acolo cândva. Și atunci oi suspina eu…
neata! ce de bunatati! yammmyyyy!
sefa imi place tare mult ideea cu albumul. pot sa ma inspir?!
@belgianca: M-aș bucura chiar.
Foarte frumos… de ne-am putea teleporta acolo acum
@Alba
Hai nu plânge, că te duci și tu la anul!
@pepe
Mare și desenată cu rigla! Barcelona adică.
Frumos.Eu recunosc ca nu am ajuns decat un pic in Franta,cat sa vizitez un castel in fuga masinii
.
@scorpio: Tot e bine. Alții n-au ajuns nici măcar să respire aerul Franței.
Buan dimineata. Ce romantic, ce romantic, precum doi porumbei cu un Matiz prin Europa. Wooow
au trecut zece ani de atunci și parcă a fost ieri, nu?
Faină tare ideea cu albumul așa cum l-ai conceput tu. Poate ai să mi-l arăți și mie când oi mai veni pe la tine, că am cetit câteva rânduri și numa m-am stârnit
dupa cum arata albumul sunt convinsa ca excursia in franta a reprezentat un subiect extrem de frumos si ai adunat amintiri din care sa te alimentezi mult timp. o iesire din asta face minuni, iar locatia e doldora de bunatati pt toate gusturile!
@Miorlaupufos: Bine că nu ciori!
@Geo
Biensur, madmoiselle!
@aA
Așa este. De altfel, și tu ai fost într-un spațiu foarte asemănător. Am văzut pe blogul tău.
Sa-ti spun drept, mie-mi plac cu mult mai mult ciorile decit porumbeii. Mi se par simpatice, istete si descurcarete. Acum toamna vad o gramada de cioroi si cioropine spargind nuci de asfalt lasindu-le sa le cada din cioc dupa care vin sa le recupereze si sa le ciuguleasca. Da’ na….ce puteam sa spun? Romantici ca doua ciori?
@Miorlaupufos: Interesant.
Nu vedeam în ciori decât niște păsări negre, săcâitoare și zgomotoase. O să le urmăresc mai atent de-acum.
Da, pe unde alerg eu prin parc sint si o gramada de nuci. Am refuzat sa le mai culeg pentru ca stiu ca sint mincarea “negreselor”. Le-am vazut in actiune si de-atunci prefer sa cumpar din piata decit sa le iau haleala din cioc.
@slvc: Ciorile sunt niste animalute (pasari) tare destepte.
Un pui de cioara a cazut din cuib la un moment dat.
O pisica l-a vazut si il urmarea sa il inhate.
Colonia de ciori s-a adunat in jurul puiului sa il apere.
Una din ele, in timp ce celelalte s-au apucat sa distraga atentia pisicii, s-a dus dupa un tufisi si a inceput sa imite latratul unui caine.
Si pisica a plecat.
@Radu Vasile: și cămila cine-a legat-o?
@Radu Vasile: buna, mai ai d’astea?
Deci, ne reprofilăm pe ciori, am înțeles.
Știam că bufnița e simbolul studiului…
@silavaracald: numai pe alea care latra!
http://www.timesnewroman.ro/politic/4642-un-roman-discriminat-pentru-ca-este-fan-fuego-a-cerut-azil-in-canada
@giana: Ce dramă, domle, ce dramă. Și cum se mai lamentează fetițele… ”Mă doare suflețelul de Corneluș…”
@silavaracald: tare mi-i antipatică fetița asta de Fuego. mi se pare lingău, așa, nu știu cum să explic
@Traian:
Mai vrei?
http://www.youtube.com/watch?v=-sLuP3Vf1jo
Este de altfel recunoscuta capacitatea deosebita a ciorilor de a reactiona (sa nu zic de a gandi) precum si capacitatea inedita de a imita sunete.
S-a observat chiar, ca traind destul pe langa om, ciorile sunt capabile sa imite si sunetele scoase de acestea.
Ce este si mai interesant, este faptul ca ciorile par a retine si contextul in care un zgomot trebuie folosit.
(asta era pentru Unchesu Traian)
@Geo
Libidinos! Așa cred că-i zice.
@Radu
Mulțam fain!
Chiar deosebit. Știam că-s bune imitatoare, dar mi-au întrecut așteptările.
Buna seara!
@Radu Vasile: nu se pune bre, nu vezi ca imiteaza catelu’?
Bună seara,
Minunată ideea albumului și tare avantajoasă: nu numai că poți reface mental călătoria de câte ori dorești, dar văd că poți reveni chiar cu … grupuri organizate
De invidiat și realizarea care reușește să țină totul la cald!
@andruska: Mersi. Încerc să opresc timpul în loc cum mă pricep și eu.
@Leidi
Buuuună!
Io oricum am scos ”carnețelul”
De obicei am altă abordare a amintirilor din călătorii, dar încep să mă întreb dacă nu cumva-i greșită
Sara buna lume
Sefa, ce frumooos, ce frumoooos.
Si scrisul si totul… vorba aia “sa facem amintiri sa avem ce “manca” la batranete”.
Place, place la mine scriitura
Pepeeeee,
si io vreau sa vad Parisul
Da, sor’mea si io cre ca o sa ma iau dupa sefa si sa fac asa albume de acum incolo…
aaaaaaaah, simt ca in sfarsit incep sa traiesc cu adevarat
@Strigo
Păi, baftă cu Parisul!
Merită, să știi.
@Strigo: de la albumul sefei, simti asa?
Buna searaa.
@Strigo: Hai ia-ti rucksacu’. Ne intalnim la scara avionului
Sefa,
sa vad daca reusesc sa il corup pe Pepe
@pepe: ai fujit de la film?
@Strigo:
@Strigo: Fata crapa un drac. Scriseram impreuna.
Traiane,
@Traian: Acum vad sezonul opt.
@Strigo: hai, ma…
@pepe: la mai multe…cre ca trebe sa bagi trompeta, ete ce apatie…
pepe,
Ceeeee vrei sa ma pui pe mine sa car rucsacu’ 
nu-mi trebe, ca ai tu
Ce frumos scria sefa, ca Lino e in bucatarie
Traiane,
io merg acum sa bag un vin fiert la microunde
@Traian: Acum cu dedicatieeee http://www.youtube.com/watch?v=sE1huPYerp0&feature=related.
@Strigo: Poate vrei sa te pun sa cari mitraliera de companie .
@Strigo: ete cum stricati voi, vinu…
@pepe
Mai vine ea cu tine la Paris dacă o pui să facă de-astea de pe acum!? Ține și tu secret, dacă tot ai gânduri de-astea.
Asa sefa, da-i idei. Tu tii cu ursu’
Traianeeeee
ce e pe aci nu mai am cu cine combate, cu cine ma ciondani
Hai noroc! (ca baui si vinul… ioi ca invat si pf. simplu sau cum ii mai zice la timpul asta, ca io-s cu pf. compus)
@Strigo: i-ai dovedit pi toti!
Traian,
cica
@Strigo: pana la urma te-ai hotarat, cari puscociul?
Traiane,
pai sa vad ce ofera … sa vedem, poate plateste trenul la clasa I
@Traian: Inca nu stie saraca ce inseamna mitralior.
@Strigo: Eu vroiam sa mergem cu avionul , dar daca vrei cu trinu’ , asta e.
Auzi la ea, cu tzug-ul…
Pe cal, parca nu ar fi rau
Imi place foarte mult ca ti-ai notat gandurile, ca intr-un jurnal, ai lipit fotografiile si biletele de intrare la ascultarea si vederea “marilor ape muzicale”.
Tot ceea ce tine de calatoria voastra, este acolo.
Foarte frumos!
@pepe: Ce jocuri erotice ai in cap! Nebunaticule.
@traian: Ce vroiai bre, sa latre precum Sainbernardu?
@all: Oare eu sunt singuru de pe aici care nu vrea sa vada Parisu?
Hai! Aia care nu vreti sa vedeti Parisu, Mana sus!
Io mi-am aranjat toate suvenirurile pe 3 luni, in ordine cronologica si am pastrat, cum zici tu, de la biletul de intrare intr-o discoteca, pana la o pietricica luata de la un castel. Dar n-am avut curaj sa ma uit in pungulita in care le pastrez, poate peste ceva vreme.
Intre timp, ma uit la poze si rememorez pe blog unele lucruri, tot un jurnal modern e si asta 