O luptă-i viaţa…

Povestea, ieri, Hapi despre maseuza ei, chestie care m-a dus cu gândul la cosmeticiana pe care o frecventez câteodată…

Dar, mai întâi, o scurtă informare şi lămurire.

De felul meu, nu-s păroasă. Îs mai degrabă cum ziceau ibericii din vechime că trebuie să fie o femeie ca să fie considerată frumoasă, adică să aibă trei lucruri subţiri: părul, buzele şi extremităţile. Ei, cu toate că pe astea exact aşa le am, nu nimeresc totuşi nişa aia în care se ascund frumoasele nici din greşeală. Dar nu asta-i grija mea cea mai mare… Există însă condiţii pe care trebuie să le îndeplineşti ca să fii în rând cu lumea civilizată de sex femeiesc. Unul dintre ele este lipsa totală a pilozităţii de pe corp, de parcă am descinde din batracieni, nu din Maccachus Rhesus. (Mă rog, io nu, că am Rh negativ… tongue)

Aşa că am început cu sprâncenele. În timpul liceului, m-am pensat atât de temeinic, de parcă aş fi făcut-o cu laserul. De atunci nici că mai am nevoie de retuşat ceva, că nu prea mai am ce.

Părul de pe picioare… Ia, voi băieţii, uşcheala de aici, că urmează chestii doar pentru gagici!

Deci, pe gambe aveam doar câteva firişoare, şi alea anemice, mai mult un fel de puf. A fost însă de-ajuns s-o văd pe o sclifosită din grupa mea de facultate că se uită mai lung la ele, că m-am epilat cu pastă de-aia de o întinzi cu spatula.  La vreo două săptămâni, am observat cu uimire că mi se îndesise părul din zona aia, aşa că acum aveam nişte tuleie de mai mare frumuseţea! Îngrăşământ să le fi pus, şi nu creşteau mai viguroase. Drept pentru care le-am ras, că deh, studentă săracă… Cu metoda asta am reuşit să le stimulez şi mai abitir, aşa că n-am avut ce face decât să mă scociorăsc de bani şi să recurg la epilatul cu ceară. Vă las să vă imaginaţi singure cum m-am descurcat primele dăţi, cu reşoul camerei şi ceara aia care era ba fierbinte de mă frigea ca naiba, ba rece şi sticloasă, de n-o puteam răzui decât cu cuţitul, raşchetându-mi astfel protuberanţele, că şi azi mai am urme de atunci. N-o mai lungesc; în final, am ajuns la o cosmeticiană care şi-a făcut treaba ca la carte. Între timp şi pilozitatea şi-a revenit la datele iniţiale, astfel că n-am nevoie să mă epilez decât de vreo două ori pe an.

Ăla inghinal… Dacă mai e vreun flăcău prin zonă, îl rog politicos să ne lase, că n-o să-i placă ce o să citească de-acum încolo.

Cu inghinalul deci. Cât timp am purtat chiloţi normali, n-am avut nicio problemă. De când au apărut însă bichineii, parcă-parcă ar fi trebuit smulse câteva fire de pe margini, aşa că m-am dus la un cabinet de specialitate.

-O fâşie de un centimetru din fiecare parte, am comandat eu, simţindu-mă teribil de îndrăzneaţă, şi m-am întins pe pat, pregătită pentru orice.

Şi a fost doar o fâşie de un centimetru, că atâta mi-a lăsat nemernica aia. Arăta exact ca mustaţa lui Hitler, doar că pe verticală. Şi aia tunsă scurt, să nu-mi ţină cumva de cald. Noroc că nu i-a venit ideea s-o şi cârlionţeze cu drotul… Nici nu ştiu de ce s-a mai obosit s-o lase acolo, că mai mult încurca. Şi deruta… Nu vă mai zic ce frig mi-era acolo, deşi era vară! Aveam mereu impresia că am plecat de-acasă fără lenjerie pe mine. Plus că-mi pierdusem şi reperele anatomice, de trebuia să mă concentrez când mă aşezam pe vasul de toaletă de parcă efectuam cine ştie ce trageri de mare precizie, la distanţă.

Ei, dar a dat domnu’ şi mi-a crescut la loc, că m-am ţinut departe de cosmeticiene vreo juma’ de an. Şi mă duc iarăşi, că prinsesem gustul pasămite. De data asta, am găsit-o într-o dispoziţie mai mărinimoasă, aşa că mi l-a lăsat cât un fluturaş. Dar de-ăla mic, de mărimea unui timbru poştal. Şi pregătit parcă să-şi ia zborul la cea mai mică adiere de vânt. Iar frig, iar dezorientare la micţiune… Iar “reîmpădurire” timp de şase luni. Ca să nu mai vorbesc despre mâncărimile de piele… bărbaţii ştiu despre ce e vorba, când le creşte barba, dar cum i-am huşuit de aici, n-au cum depune mărturie. big grin

Să-l las “natur” nu mai era chip, că prinsese curaj şi creştea şi în zone unde nu-l avusesem înainte, aşa că iată-mă din nou la jumulitoare. De data asta, i-am desenat conturul cu markerul. L-a respectat în mare, dar vă daţi seama că a mai trebuit să ia un pic de pe margini, că nu-mi vedea bine desenul şi nu voia să-i strice forma pe care mă chinuisem s-o trasez, ghidându-mă cu oglinda. Eram aproape decentă, dacă facem abstracţie de urma aia de marker, care n-a mers nici cu spirt, nici cu săpun, ci doar după ce s-a descuamat în mod firesc stratul ăla de epidermă.

Acum m-am mai înţelepţit şi-mi apăr pielea cu mai multă îndârjire. Îndepărtez marginea textilei doar atât cât intenţionez să fiu defrişată şi nu las din ale mele nicicum, oricât ar trage ea mişeleşte de material, doar-doar o mai câştiga câţiva milimetri. Mă mai duce ea cu vorba câteodată, îmi mai slăbeşte vigilenţa cu câte o glumiţă, timp în care acţionează fulgerător, arzându-mi o bandă de ceară unde mi-e mai moale, după care trebuie s-o las să repete manevra şi în partea cealaltă, doar nu m-o lăsa asimetrică.  Şi uite aşa mă războiesc eu cu K. a mea de fiecare dată, luptând îndârjit pentru fiecare fir de păr şi pierzând aproape întotdeauna.

Noa, c-am zis-o şi pe asta! Puteţi să-i lăsaţi acum pe băieţi să intre, dar nu cumva să vă pună Aghiuţă să le povestiţi ce v-am spus eu acum, că stricăm pretinia! Oficial, am discutat despre o reţetă secretă de gulaş. Aşa! straight face

Trackbacks


34 Comments

  1. Posted 14 iunie 2013 at 07:32 | Permalink

    Si eu am niste semne de la un gulas de-asta facut la tinerete de mine insami, de n-a mai crescut nimic in zona cu pricina, niciodata. Dar e bine, ca daca alte amintiri de la 20-30 de ani s-au estompat, iaca zona aia ramane vesnic spre aducere aminte despre cat eram de toanta. No, bine ca m-am facut mare! laughing

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  2. silavaracald
    Posted 14 iunie 2013 at 08:14 | Permalink

    @Iuliana:
    Greu cu bucătăria asta, trebuie să recunoaştem! hee hee

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  3. Posted 14 iunie 2013 at 08:38 | Permalink

    Hahahaha! laughing)))

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  4. Posted 14 iunie 2013 at 08:41 | Permalink

    laughing) ce tare e si fotografia
    Acu, revenind la inghinal, e foarte distractiv cand il iei tot nerdrrrr: Cosmeticiana mea foloseste ceara aceea de zahar- arabic style. Rezultatele sunt foarte bune, parul creste mai incet, nu mi se formeaza fire sub piele si zona nu ramane asa de lipicioasa ca dupa epilatul clasic cu ceara
    Dar te simti pe bune, ca o gaina la ciupilit.
    Imi transpira toate extremitatile de durere laughing)

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  5. Posted 14 iunie 2013 at 08:51 | Permalink

    laughing))) Frate, ce cosmeticiana? Eu imi fac mustata de Hitler singura, cu penseta, timp de vreo 2 ore! laughing)))

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  6. Posted 14 iunie 2013 at 08:55 | Permalink

    Mi-ai răscolit toate amintirile dureroase. laughing La primul inghinal m-a ajutat sor-mea. După ce a pus ceara şi s-a întărit pe inghinal, n-o lăsam să tragă. Mă alerga prin casă să scoată ceara “Stai, fată!”, da eu ,nimic ! Până la urmă am înmuiat ceara cu cremă, am tuns cu foarfeca… o, mamă, ce aventuri! laughing

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  7. Posted 14 iunie 2013 at 08:59 | Permalink

    Am râs, am plâns, acum pot să plec mai departe.

    Altădată pune și tu avertisment: atenție, urmează descrieri care dor!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  8. Posted 14 iunie 2013 at 09:12 | Permalink

    ‘ai de barba mea! Am ras de mi s-a zburlit paru’ pe mana!

    Sora-mea, frizura mustata lui Hitler nu se mai poarta din aceeasi perioada! laughing Acum e la moda chelia lui Basescu. laughing

    Mai pune si tu mana pe un Redtub si documenteaza-te! Daca vrei te ajut cu niste linkuri! laughing

    Hai ca am spart gheata! Primul flacau ce comenteaza! laughing

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  9. blo
    Posted 14 iunie 2013 at 11:12 | Permalink

    laughing)))))
    O fosta colega vine intr o zi la birou, putin cracanata. Afara -canicula. Si povesteste cum s-a dus la epilat, si dupa ce a intins tanti ceara, a lesinat de caldura. Tanti, nu colega. Ce a urmat… adunat tanti de pe jos, smuls apoi pielea cu tot cu ceara acum uscata si rece…

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  10. silavaracald
    Posted 14 iunie 2013 at 11:32 | Permalink

    @mara:
    Răs cu plâns, mara. hee hee
    @Hapi:
    De durere nici n-am mai adus vorba, că se subînţelege. big grin
    @Scorpio:
    Eşti răbdurie, soro! laughing
    @mixy:
    Şi aţi curăţat apoi la ceară prin casă, de pe toate suprafeţele, de vi s-a urât. Cunosc. big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  11. silavaracald
    Posted 14 iunie 2013 at 11:39 | Permalink

    @BunicaIlinca:
    Păi, cum să pun! Daor n-oi suferi de una singură, că şi simpla lor evocare mi-a făcut pielea ca de găină. big grin
    @Cristian Simion:
    Lasă că am avut şi de-aia, dar prea mi se părea kinky, aşa că am revenit la una mai clasică aşa. laughing
    @blo:
    Io ce-am zis! Trăim periculos de-a binelea.
    Am mai spus-o cândva: după ce trecem toate probele astea, suntem numai bune de recrutat pentru serviciile secrete, că suntem călite şi învăţate cu durerea şi caznele de tot felul. rolling on the floor

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  12. Posted 14 iunie 2013 at 13:30 | Permalink

    He he, e grele big grin

    Io am prins gustul la ‘jumulit’ prin liceu, cand eram inca ‘fata’. Dar imi placea ideea de a fi cat mai ‘goala’. Ce nu facem noi sa fim frumoase?

    Partea proasta pentru mine e ca-s paroasa ca un urs, asa ca e o idee mai nasol.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  13. silavaracald
    Posted 14 iunie 2013 at 13:49 | Permalink

    @dojo:
    Uneori e nevoie. Problema e când te-ai putea foarte bine lipsi de asta, dar te legi la cap deşi nu te doare. happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  14. Posted 14 iunie 2013 at 15:19 | Permalink

    Parca tanjesc dupa vremea cand eram imblanite! Acum vrem blanuri scumpe, de samur, de sinsila, dar ne razboim cu un petic de blanita personala.Ce m-am mai chinuit si eu prin liceu sa fac rost de vreo cateva fire de epilat, sa fiu in randul lumii, ca toate colegele aveau activitati de weekend si eu n-aveam ce jumuli! Eu intram in scana la capitolul impletit 100 de codite.In cap, bre, sa nu se inteleaga altceva!laughing Acu’ si eu merg cracanata la cateva saptamani odata si deja stiu colegele si ma intreaba:iar ti-a crescut un cactus in c**?happyArta cere sacrificii! Da’ si prostia se plateste…

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  15. silavaracald
    Posted 14 iunie 2013 at 16:08 | Permalink

    @adelinailiescu:
    Cash, draga mea, că nu se acceptă cecuri. hee hee

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  16. Posted 14 iunie 2013 at 16:37 | Permalink

    laughing noah…m-am prapadit de ras. Mi-a placut si poza, foarte sugestiva. Inainte am incercat si eu, cu penseta. Pe urma cu lama, putin pe de o parte, putin pe cealalta, ba nu erau egale, pe o parte prea mult, pe alta prea putin si pana la urma am terminat cu povestea ca deja ma enerva si mai aveam si alte treburi de facut. Am terminat de tot si curatenie la fata locului, ca-n palma. Ce mustata, fluturas, aripioare ori codite? Si de ani de zile e asa. Nici nu mi-ar place altfel. Chestie de pasarici si pitici pe creier. happy Sa nu uit sa punctez si asta, si barbatii fac la fel…unii si-o tund de tot, ( “mustata”, doar ce credeati? ) altii mai putin. Eu i-am evitat din start pe cei cu par la subrat. Denota o lipsa de respect personal in consecinta nici pe mine nu ma vor respecta. Si apoi tine de igiena. Parul aduna transpiratie si favorizeaza dezvoltarea “florei si faunei” in zona respectiva

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  17. silavaracald
    Posted 14 iunie 2013 at 16:45 | Permalink

    @Gabriela:
    Mai mult păsărici decât pitici. hee hee

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  18. psi
    Posted 14 iunie 2013 at 16:46 | Permalink

    slvc, da constat eu că la oraşul lui matale toarnă cu sadism… laughing
    cine a mai văzut să chinui gulaşu? în halu ăsta? big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  19. Posted 14 iunie 2013 at 16:54 | Permalink

    ioi, ioi. laughing ca imi amintesc de cand m-a convins cosmeticiana sa-mi faca specialitatea ei, adica total. nu mai ai niciun fel de directie dupa. rolling on the floor

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  20. Posted 14 iunie 2013 at 17:38 | Permalink

    De cand s-a descoperit faza cu zaharul nu mai fac altfel de gulas, mai sa zic ca nu simt statul in bucatarie happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  21. silavaracald
    Posted 14 iunie 2013 at 18:43 | Permalink

    @psi:
    Bucătari nepricepuţi, ce vrei! happy
    @belgianca:
    Parc-ai nimerit în corpul altcuiva. laughing
    @mihaela:
    La noi în oraş nu prea se foloseşte zahărul ăla. Cred că le e teamă să nu facă diabet… i dont know

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  22. Posted 14 iunie 2013 at 19:39 | Permalink

    @Scorpio: Eşti sado-masochistă rău de tot big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  23. Posted 14 iunie 2013 at 19:45 | Permalink

    Eu pe mâini nu mă epilez deloc chiar dacă se uită lumea modernă dubaş la mine – am foarte multe aluniţe şi nu vreau să le enervez. În rest folosesc toate metodele posibile – aparat, cremă, pensat, ras şi mă “tratez” singură. happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  24. silavaracald
    Posted 14 iunie 2013 at 21:13 | Permalink

    @Rolling Ideas:
    Am renunţat la asta. Nu de alta, da’ la mine nu pot ţipa dacă mă doare. La K., da, că-s cetăţean european şi am drepturi. hee hee

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  25. Strigo
    Posted 14 iunie 2013 at 23:55 | Permalink

    rolling on the floor rolling on the floor rolling on the floor
    atat reteta cat si unele comentarii rolling on the floor

    Io una nu gatesc asa un gulas dureros de gustos. Fac si io retete vechi fara sa ma ard la maini, ca-s fricoasa la dureri de nu-i adevarat. Nu rezista gulasu’ asa mult si si incepe sa ma mance pielea de la el destul de repede si exact in situatii cand nu ma pot scarpina. Dar no, daca is fricoasa asta-i pretu’.
    In rest, salutari bucataresei tale hee hee

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  26. silavaracald
    Posted 14 iunie 2013 at 23:59 | Permalink

    @Strigo:
    Păi, nu merge aşa! Adică, “salutări” şi basta! Hai că-ţi fac o programare la ea, ca s-o saluţi personal! Printre icnituri de durere! hee hee

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  27. Strigo
    Posted 15 iunie 2013 at 00:05 | Permalink

    Iooooo?
    not listening
    neeee, cre ca si lesin pana sa ajung acolo, doar la idee. Am prietene ce or incercat sa ma convinga, dar am rezistat eroic big grin Iar chilotii tanga is pentru mine, doar asa la ocazii hee hee
    Is cre ca cea mai mare fricoasa de pe lume. Nu ca nu as vrea, dar doar la gand si ma ia cu transpiratii.

    PS: am zis chiloti tanga? nuu, am vrut sa zic chilli din ala rosu in gulas batting eyelashes

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  28. silavaracald
    Posted 15 iunie 2013 at 00:08 | Permalink

    @Strigo:
    Aşa, măi!
    Că de gătit am vorbit întreaga zi, sper că s-a înţeles bine asta. winking

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  29. Strigo
    Posted 15 iunie 2013 at 00:17 | Permalink

    Da, da… sigur s-a inteles. Aci e vorba doar de ceara de la lumanarile unei cine romantice, pregatite inainte cu multa iubire batting eyelashes

    Oricum, numai tu puteai scrie despre un gulas asa simpatic kiss

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  30. silavaracald
    Posted 15 iunie 2013 at 00:19 | Permalink

    @Strigo:
    Mulţam fain!
    Lasă că mai încercăm şi alte reţete, cu altă ocazie. big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  31. Posted 15 iunie 2013 at 11:55 | Permalink

    Stiu ca m-ai dat afara pe usa dar am tras cu ochiul pe geam. Vai de blana mea cat am putut sa rad. Chestia cu frigul si dezorientarea mictionala m-a lasat fara jumate de ceasca de cafea. Dar e bine, acum ma pot lauda ca am pictura suprarealista direct pe perete.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  32. Posted 15 iunie 2013 at 19:58 | Permalink

    @Rolling Ideas:
    laughing Neah, am doar rabdare.
    Asta e nimic pe langa a iti lua cu penseta fir cu fir parul de pe picioare laughing).
    Slvc…imi aduc aminte ca dupa ce am dat prima oara cu lama pe picioare(aveam 14 ani si trei floace pe picioare),mi s-a facut dit-ai padurea…minte ctreata, ce sa faci?

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  33. silavaracald
    Posted 15 iunie 2013 at 20:11 | Permalink

    @Mucegai:
    Bine că-i doar de la cafea, că “pictura” mea era cam de altă natură în perioada aia. hee hee
    ——————————————————-
    Nu te-am dat, bre, afară, ci nu te-a primit Askimetul, fiind prima dată când ai comentat aici. Acum ai drum liber. happy
    @Scorpio:
    Nu numai că e mai viguros, dar e şi ţepos când are vreo câţiva milimetri, de tre’ să te bărbiereşti apoi mai abitir ca un bărbat hirsut. big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  34. Posted 18 iunie 2013 at 11:41 | Permalink

    Peste sute de ani, cand toti vor fi uitat de Ecaterina Teodoroiu, de Ioana d’Arc, de Anne Frank, in cartile de istorie vor fi scrise numele noastre, ale martirelor ce indurau cu stoicism toate caznele prepararii unui gulas de calitate. laughing

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu

Post a Comment

Your email is never shared. Required fields are marked *

*
*