Iubire filială

”Ionel” al nostru nu se limitează doar să-i răstoarne ”mașina” [de gătit a] servitoarei pe care mai apoi o atacă, cu sabia de roșiori; să sufle-n trompetă și să bată toba când musafirii se chinuie să încropească o conversație cu mamițica lui; să fumeze și să le toarne invitaților dulceață în pantofi, ca amintire. Și nici nu trage semnalul de alarmă în tren ca domnul Goe. Nu, el face altele, mai late chiar.

Deunăzi l-a prins mumă-sa exact când era pe buza balconului. Se urcase acolo cu un scaun și încerca să vadă ce se petrece în curtea blocului, aplecându-se cam multișor în afară. S-a apropiat de el încetișor, să nu-l sperie și să se dezechilibreze, l-a prins de tricou și l-a catapultat direct în living. Nu pun pariu că nu i-a și ars o scaltoacă sau nu i-a ciupit un pic urechiușa.

Acuma, ce să zic… se pare că așchia nu sare departe de trunchi, fiindcă în urmă cu n ani, în stațiune fiind cu bunică-sa, a profitat și ea de neatenția acesteia și s-a cățărat pe pervazul camerei de hotel. La etalul al șaptelea! I-a scurtat femeii viața cu ani buni când a văzut-o.

-Să nu mai faci niciodată așa ceva, i-a strigat cu voce tremurată năpârstocului. Vrei să fac infarct?

(Maria Popescu, mama lui Ionel: ”Vrei să mă superi? vrei să moară mama?” Ce v-am zis eu!? big grin)

Puștiulică nu prea înțelegea la ce risc se expusese, așa că a trebuit să-i explice de-a fir a păr ce putea păți, după care:

-Dacă mor, tu cum o să te descurci?

-Eh, văd eu, răspunde el gânditor.

-… cu mâncarea, cu…

-Mâncare o să-mi dea Buni C, că tot îi place ei să gătească toată ziua, o informează el.

-Și cine o să-ți spele hainele, cine…

-Ah, alea. Alea i le dau lui Buni A, că ei nu-i place în bucătărie.

-Și lecțiile? Astea cu cine o să le faci?

-Păi,la școală, ca până acum. La school after school, cu doamna învățătoare.

-De unde o să ai bani pentru asta? Că nu-i pe degeaba.

-Poate mă împrumută careva dintre bunici.

Văzându-l că are răspuns la orice, dar și vag mîhnită că țâncului nici prin cap nu-i trecea că dacă ar muri, i-ar duce dorul, l-a lăsat în pace și s-a întors la treburile ei.

-Uh, că la asta nu m-am gândit! îl aude de dincolo pleznindu-se cu palma peste frunte.

”Să vezi că abia acum își dă seama cât de mult i-aș lipsi dacă aș muri” își zice ea ștergându-se pe mâini și îndreptându-se spre living.

-Care-i problema, iubire? întreabă pregătindu-se pentru o împăcare de-aia ca-n filmele indiene (lacrimi, îmbrățișări și alte dulcegării sentimentale).

-Habar n-am de unde o să plătesc întreținerea la bloc, să nu apar în roșu pe tabelul de la asociație! zice el cu aer încurcat.

S-a ales praful de happyend-ul bollywoodian!

Trackbacks


8 Comments

  1. Posted 17 august 2016 at 10:20 | Permalink

    Simpatic puștiul. Se pregătește de pe acum să devină independent. Fiul meu, când era mic, nu mă întreba niciodată cum să rezolve o problemă personală. Se descurca singur însă, unele soluții mă făceau să ma iau de cap.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  2. silavaracald
    Posted 17 august 2016 at 10:25 | Permalink

    @Gabriela:
    Trebuie să recunoști că are o anumită ”metodă” în planurile lui de viitor. big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  3. Posted 17 august 2016 at 12:47 | Permalink

    solutii asemanatoare are si fiica-mea: deleaga tot happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  4. silavaracald
    Posted 17 august 2016 at 12:57 | Permalink

    @o femeie:
    Sunt mai isteți ca noi când eram de vârsta lor, asta e clar. happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  5. o femeie
    Posted 17 august 2016 at 22:11 | Permalink

    @silavaracald: pe vremea mea avuram o isteata in famelie, cu replici si situatii din astea. E acum pe la tv si cand vorbeste, vorbeste bine winking

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  6. silavaracald
    Posted 18 august 2016 at 08:11 | Permalink

    @o femeie:
    Na, belea, că acum o să-mi storc creierii să aflu despre cine e vorba. big grin

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  7. Ana
    Posted 19 august 2016 at 10:20 | Permalink

    Parca era o vorba: “Cainele care latra, nu musca!” laughing

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  8. silavaracald
    Posted 19 august 2016 at 10:55 | Permalink

    @Ana:
    Mi se pare mai adevărat reversul ei: ”Câinele care nu latră, mușcă.”

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu

Post a Comment

Your email is never shared. Required fields are marked *

*
*