Dragii mei!

Ne-am distrat, am meditat împreună asupra unor lucruri, ne-am simțit bine, că nu degeaba mi-ați trecut pragul în număr așa de mare (zilnic în jur de 1000, + – 200 new entries). Pentru că în mare parte din timp trăiesc prin scris, eram curioasă să știu ce ecou stârnesc cuvintele mele în voi și, cum unii nu v-ați arătat la față, am apelat la statistici. Al BlogalInitiative-ului în primul rând. M-am înscris acolo nu din spirit de competiție, ci doar pentru asta. Din cele 2334 de participante la concursul de bloguri, am avansat rapid de la poziția 600 și ceva (începând cu postarea ”Semn de carte”) la 259, cât arată contorul din josul paginii, azi, 18.08.2016, când apare articolul. (Pentru că da, recunosc, postările mele nu au fost mereu scrise în ziua în care sunt afișate pe blog, ci când mi-a venit, apoi le-am pus în draft și le-am programat ca să apară într-o anumită ordine. Când veți citi această postare eu voi fi de multișor scufundată în proiectul care-mi va ocupa fiecare fărâmă de timp liber.)

Aș fi vrut să mai stau cu voi, dar am nevoie de toată energia pentru ce urmează. Voi mai intra aici doar ca să răspund comentariilor, dar postări noi nu vor mai fi o vreme. Sunt o perfecționistă în felul meu. Poate că dacă nu m-aș ocupa și cu scrisul (că scriitoare am rețineri să mă numesc), n-aș avea standarde așa de înalte. Chiar dacă multe dintre articole par ușoare și spumoase ca șampania, fiecare dintre ele presupune muncă și migăleală. Le scriu dintr-o suflare și mi se par ok. Le recitesc și încep să le sesizez imperfecțiunile (repetiții, fraze prea alambicate, cuvinte cu sens dubios etc.), după care le iau la purecat, literă cu literă, cuvânt cu cuvânt ș.a.m.d.; deschid în header ”DEX”-ul și ”Dicționarul de sinonime”, uneori și ”Google Translate” și încep să corectez, să nuanțez, să scurtez fraze, să îmbogățesc propoziții, apoi caut imagini sugestive care să le ilustreze, după care trec toate astea pe ”curat” și le previzualizez. Găsesc din nou greșeli de exprimare, le îndrept și pe alea, aleg apoi cuvintele-cheie, le încadrez într-o categorie și abia apoi le dau drumul în lume. Așa știu eu să blogăresc.

Deși o fac cu plăcere, toate acestea necesită timp, ori din ăsta nu-mi prea prisosește. Poate că de aceea blogging-ul începe să intre în conul de umbră al Facebook-ului și al altor rețele de socializare, unde, mai cu o glumiță, mai cu o poză, mai cu un share sau o răbufnire (de nervi, de nedumerire, de fericire etc.), postarea-i gata să adune like-ri sau comentarii. Nu spun că genul acesta de comunicare ar fi rău. Până la urmă, socializare asta înseamnă: să comunici cât mai concis și sugestiv, încercând să descrețești frunțile, nu să le tai cheful de viață amicilor care te citesc.

Cu mulți dintre voi ”discut” și pe FB, unde intru din când în când ca să văd ce se mai petrece în lume, neavând răbdare să urmăresc alte canale de informare. Cei care mă citiți aici, mă veți găsi și acolo sub numele de Melania Bancea. Dacă doriți să rămânem în contact, trimiteți-mi o cerere de prietenie și o voi accepta. Voi reveni când voi termina ce am de făcut. Până atunci,

La bună vedere!

Șilavarăcald

Trackbacks


9 Comments

  1. Emil G
    Posted 20 august 2016 at 10:59 | Permalink

    Sunt printre cei care nu se arata la fata dar ti-am urmarit blogul cu interes tot timpul. Voi incerca sa te gasesc pe FB. Un we placut iti doresc si spor la ce ti-ai propus!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  2. silavaracald
    Posted 20 august 2016 at 12:44 | Permalink

    @Emil G:
    Mulțam fain! happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  3. ion ion romanul care nu face politica
    Posted 20 august 2016 at 13:25 | Permalink

    Spor la treaba si te asteptam cu vesti bune!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  4. silavaracald
    Posted 20 august 2016 at 13:31 | Permalink

    @ion ion romanul care nu face politica:
    Ok! happy

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  5. Andreea
    Posted 22 august 2016 at 13:12 | Permalink

    Cred ca oricare cititor cu experienta isi da seama de munca pe care o depui pentru articolele de pe blog.Revin cu drag de fiecare data, comentez doar foarte rar.
    Cititindu-ti ultimele articole m-au trimis cu gandul la Cehov si la nenumaratele lui povestiri pline de umor; vezi unele asemenari intre stilul lui si al tau? a fost el vreo inspiratie directa pentru tine?

    Salutari din Taganrog! Andreea

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  6. silavaracald
    Posted 22 august 2016 at 20:16 | Permalink

    @Andreea:
    L-am citit când eram mai crudă, dar mi-ai dat o idee: recitirea. Mulțam fain! happy
    (Acum aflu, gugălind, că Taganrog e orașul de baștină al lui Cehov. Uite că am mai învățat ceva. nerd)

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  7. Posted 14 septembrie 2016 at 15:37 | Permalink

    meeh. problema cu fb ii ca totul ii efemer. nu mai gasesti sa savurezi din nou ce ai itit… dar ma bucur sa ne vedem oriunde!

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  8. Posted 24 decembrie 2016 at 19:47 | Permalink

    Sarbatori fericite pline de sanatate si bucurie.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu
  9. Posted 26 ianuarie 2017 at 19:07 | Permalink

    eu cred ca fiecare retea are farmecul ei. facebook-ul e mai rapid, intr-adevar, aici pe blog parca ajungi altfel la inima omului.

    RăspundeţiRaspundeti acestui comentariu

Post a Comment

Your email is never shared. Required fields are marked *

*
*